Enigmatici și cuminți

Părinții mei nu-s perfecți. Așa cum nimeni, de altfel, nu este. Însă cea mai mare calitate a lor a fost dărnicia. Bunătatea. Mărinimia. Pentru mine ei sunt definiția ospitalității. Nimeni, absolut nimeni din cei care le-au călcat pragul, n-au plecat neomeniți. Străini, vecini, prieteni, nepoți, frați, cumnați, copii etc., toți au plecat încărcați cu bunătăți,…

Aura B. Lupu

octombrie 10, 2025

2 – 3 minute

O cafea și-un pahărel de horincă era ceva absolut normal și firesc. Nu mai spun de roadele din grădina lor, struguri, mere, pere, căpșuni, roșii, ardei, vinete, păstăi, piersici etc., le-au împărțit dintotdeauna cu toți cei care veneau la ei în curte. Plus că mama, expertă în coptături, făcea mereu plăcinte, colăcei, pateuri, cornulețe, cozonaci, turtă dulce și tot felul de bunătăți. Rafturile cămării lor erau mereu pline cu de toate, cu dulcețuri care mai de care, cu bulion, pastă de ardei, zacuscă, cărnuri afumate, slănină, untură, cârnați și mușchiuleț de porc, din care nu se sfiau să taie și să pună „de merinde” tuturor. Nu era dată să facă ceva bun și să nu ducă și pe la vecini. Chiar și din dulciurile pe care le trimiteam eu, de aici, împărțeau cu dărnicie copiilor care treceau pe drum. Mereu și dintotdeauna, când poarta scârțăia, puneau ce aveau ei mai bun pe masă, pentru musafiri, chiar dacă asta însemna ca ei să nu mai rămână cu nimic.

Românii, care erau cunoscuți pentru bunătatea și ospitalitatea lor, din păcate, s-au schimbat.

Acum, cămara-i goală. Bate vântul. Așa cum bate și prin suflete… Dacă te duci la cineva în vizită, nu primești nimic, nici măcar un pahar cu apă. Și e atât de trist!

Acum, de când cămara-i goală și grădina pustie, de când masa nu mai e încărcată cu fel și fel de coptături și bunătăți, mai nimeni nu le mai calcă pragul, iar poarta scârțăie tot mai rar.

Românii s-au schimbat. Din păcate, nu în bine. Iar gustul e amar…

Cu tristețe și mâhnire de data asta,

Aura B. Lupu

04/09/2025

Cărțile mele le găsiți aici