Nu știu de unde-mi vine impulsul ăsta neobișnuit. De-a încerca lucruri noi. De-a face ce n-am mai făcut niciodată. De obicei sunt temperată, fac ce știu că-mi iese, nu mă aventurez pe tărâmuri necunoscute. Oare-i pentru că mă uit la Master Chef și m-o pălit inspirația? Adevărul e că, văzând concurenți ce se prezintă cu mămăligă, pireu și tocăniță, m-a luat așa, un val de curaj și aroganță. Ce, io nu pot? Ba pot! Zilele trecute am făcut gomboți, ieri aituri. Cum adică ce-s alea? Tremurici. A, nici așa nu știți ce-s? Răcituri, bre, răcituri! Pentru prima oară-n viața mea. Cât de bune îs, încă nu știu, ieri seară le-am lăsat în curte, la răcit, abia acum ce le-am băgat la frigider. Important e că s-au prins, s-au înțepenit, iar de mirosit, miros bine. A ai*, evident, c-am pus vreo două căpățâni. Amu, dacă vrem să ne mai și pupăm, îi musai să mâncăm toți colocatarii. Adiță, îți plac, nu-ți plac, tre’ să mânci. Că nu știe cât mă ține avântul ăsta culinar. Plus că, dacă gust numa’ io, o să put ca un diug* și good bye țucat și fichi-fichi. Și, zice-se, îs bune pentru articulații și întineresc, că au mult colagen. Dacă mâine pun poze cu vreo fătucă sprintenă ca o căprioară, fără riduri și dureri de șale, tot io îs, să știți.

Cu drag și cu iubire,

Master șefa

Aura B. Lupu

28/09/2024