Azi m-au întristat multe, dar cel mai tare m-a întristat comentariul unei tanti care scria: „Nu avem nevoie de cărți, să cheltuim bani, deoarece…”, urmarea nici nu mai contează, mi s-au sterpezit dinții și mi s-a uscat gura, citindu-l. Am sperat mereu într-o lume mai bună și-am zis că singura noastră șansă să ne salvăm, să evoluăm, să ne deschidem mințile și inimile, este cititul. Educația. Învățatul. Absorbitul ca un burete al informației, folosirea neuronilor și dorința de-a crește. Intelectual și spiritual. Ieșitul din micimea pătrățelului în care ne aflăm, expansiunea, cercetarea și curiozitatea de-a afla ce este dincolo. Omul n-a evoluat rămânând în bezna grotei sale. Să nu vrei să cheltui bani pe cărți? Pe ce să-i cheltui, atunci? Pe rochițe și pantofi? Pe unghiuțe false și pe botox? Pe mâncare și băutură? Pe țigări? N-am avut de multe ori nici bani de pâine. Dar pentru cărți am avut. Mereu. Ele mi-au fost temelia. Ele m-au ajutat să scap de griul comunist, de greul cotidian, de limitele impuse. Ele mi-au fost sprijin și calea spre libertate. Ele m-au făcut să visez. Am venit cu portbagajul plin cu cărți și sufletul plin de bucurie. M-a întristat comentariul doamnei respective, dar altele m-au bucurat. Și știu că n-o să renunț niciodată, dar niciodată la ceea ce-mi dă aripi. Și speranță.
#cărți

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
29/05/2023