Satisfacție și bucurie mare când nu rămâne mâncare, mai defel. Sarmale mai sunt vreo cinci, o bucățică de friptură și-o urmă de piure, o juma’ de porție de salată de boeuf și două ouă umplute. A, da, și vreo două linguri de vinete. Nu mi-a plăcut niciodată să arunc mâncare, nici să fac prea multă, numai de dragul de-a avea. M-am obișnuit să fac ce știu că ne place și mâncăm cu drag. Ultima dată am fost la cumpărături miercuri, iar până azi am mai luat doar pâine. Am văzut la televizor că magazinele erau pline de cumpărători, la nicio zi de la Crăciun. Oare chiar li s-au terminat bucatele? Sau cumpărăm doar de dragul de-a cumpăra, pe principiul las’ să fie, apoi și dacă nu mâncăm, măcar să știm că avem? Mie îmi pare bine c-am scăpat de obsesia asta, de-a umple frigiderul și rafturile din cămară, de-a cheltui prea mult pe alimente pe care nici nu le mai consumăm. Mergeam înainte în Bruxelles, să luăm de toate dintr-un magazin cu produse românești, bineînțeles că multe nici nu mai apucam să le mâncăm, expirau și trebuia să le-aruncăm.
Mă bucur tare că a trecut mâncarea pregătită cu-atâta drag de toți (pentru că toți au contribuit și la făcutul ei), că le-a fost tuturor pe plac, că au savurat-o și mai ales că n-am făcut risipă. Nici de bucate, nici de energie, nici de timp.

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
28/12/2021