La camera de sus am două geamuri. Prin unul se vede cerul senin, zâmbitor, albastru, frumos, prin celălalt cerul e gri, încărcat, bosumflat, pregătit să se reverse. 😳 La o privire distanță, două realități, două ceruri, două stări. Dacă aveam un singur geam, vedeam o singură bucată de cer… Oricare o vedeam, m-aș fi păcălit. La fel cum a fost și cu plimbarea, la nici un sfert de oră soarele promis s-a ascuns, zarea s-a întunecat și gata, a început să toarne. Ieri a fost exact la fel. M-am încăpățânat să-mi fac totuși turul obișnuit, jumătatea de ceas obligatorie cu Max, dar am ajuns acasă murați, amândoi. Cred că și voi deja v-ați obișnuit cu vremea asta atât de schimbătoare, de aici, de care am tooot scris. Ăsta a fost primul lucru pe care l-am auzit despre Belgia, că-i țara unde, când mergi la plimbare, e bine să-ți iei și umbrela, și ochelarii de soare, pentru că nu ști niciodată ce vei folosi. Și fix așa e.

Nici azi nu s-a dezmințit. Nici acum, în clipa de față, cerul nu se poate hotărî cum e, prin cele două geamuri văd două realități, două ceruri, două stări. Hm, dar stați un pic, se întrezărește altceva. O bucurie. S-a format o punte între ele, hai că s-au unit, și-au dat mâna și s-au împăcat, așa că le iert și eu. Ambele ceruri sunt unite de un… curcubeu. 🤩🌈

Ce fain ar fi ca la fel de frumos și repede să ne împăcăm și noi, oamenii, să ne iertăm și să fim uniți! Ar fi…

Cu drag și cu iubire,

Aura.

16/05/2021