Rafale de vânt, de până la 90 km/h, după cum zice The Royal Meteorological Institute of Belgium – cod galben de vânt în vigoare până la ora 19:59 CEST și ploaie multă și rece. N-a fost un moment tocmai propice să ieși la plimbare, dacă ești un om cât de cât normal. 😁 Da’ cum io nu-s, ia ghiciți? Evident, am ieșit. La un moment dat cerul era una cu pământul. Și uite că „udătorul” meu de azi, după cum e tradiția a doua și-a treia zi de Paște, a fost unul de seamă, ne-a udat (nici cățelul n-a scăpat) de trei ori. Dar tot de trei ori ne-a și uscat. M-am bucurat de fiecare moment, de fiecare picătură, – deși a fost rece –, de fiecare pas, peisaj. Verdele a fost crud, caldarâmul mirosea dumnezeiesc, n-am avut azi nevoie de niciun alt parfum, ăsta e pentru mine cel mai cel, Chanelul meu no. 5. Și-am savurat pustietatea, foșnetul pădurii, urgia întreagă cu fața spre cer, cu-n zâmbet lipit de buze și trăgând adânc aerul-n piept. Mulțumind. N-am întâlnit nici țipenie de om, dar între rafalele ploii, păsările se dezlănțuiau, întrecându-se-n triluri, în ciripit. A fost pur și simplu divin.

Da, știu că sunt o ciudată, cum să-ți placă furtuna și vijelia? Vântul și ploaia? E, mie, uneori, îmi plac. Dezlănțuirea naturii, a puterii dumnezeiești, are o frumusețe aparte, o măreție deosebită. Te face să simți că ești un fir de nisip. Că ești la mila lui Dumnezeu.

Cu drag și cu iubire,

Aura.

04/05/2021