(ne)Somn tratat cu cafea

#cafea #nesomn, #Trăirile Aurei, aurablupu20 comentarii

Când eram fătucă îi auzeam pe-ai mei plângându-se că n-au prea dormit azi-noapte și mă-ntrebam cum vine asta, cum adică să nu poți să dormi? Mie pe-atunci nu-mi ajungea somnul și-aș fi tooot dormit. Când venea mama la geam și mă striga că-i gata mămăliga, numa’ de mămăligă nu-mi ardea. Io aș mai fi dormit! Eh, uite cum am ajuns acum să mă vaiet și eu la fel, adorm greu și mă trezesc repede. Aud orice mișcare-n casă (știți voi, termitele mele care-n creierii nopții umblă pe la frigider și tropăie pe scări!). Pe stradă, pe sub geam aud pași, voci, portiere trântite, râsete… Azi-dimineață pe la 6 mi-a dat vecinu’ deșteptarea, cum face aproape-n fiecare sâmbătă dealtfel, are-o camionetă pe care tare-i place să și-o ambaleze fix sub geamul meu. Mi-am tras plapuma pe cap dar nici de zgomot, nici de gândul cafelei n-am mai reușit s-adorm. Am ieșit în balcon, l-am salutat frumos (oare unde-ai mai putea băga tu camioneta asta?🤪) și-am coborât, n-avea rost să mai stau în pat.

E weekend, e soare, e ceva mai cald. Mirosul cafelei îmi gâdilă nările plăcut, aștept să se umple cana, apoi o sorb încet, o savurez. Tratamentul meu pentru nesomn, să pot cât de cât să funcționez. Ai mei făceau cafeaua la ibric și, chiar dacă mirosul mă ademenea într-atât încât să-mi bag botu’ prin ce mai rămânea prin cești, gustul ei nu-mi plăcea defel. Nici asta nu înțelegeam pe-atunci, cum să-ți placă licoarea aia neagră, amară, plină de zaț? Eh, acum îs dependentă de ea… Până și gelul meu preferat de duș e cu aromă de cafea.

Zilele se scurg una după alta lin, copiate parcă la indigo. Aceleași preocupări, aceleași nimicuri, același ritm. Banal. M-am cam saturat de toate, de făcut mâncare, de scris și citit, de văzut seriale, de făcut unghiile și părul, de făcut curat. Spălat, întins haine, strâns, așezat. Același ritm. Nimic neobișnuit. Suntem ființe sociale; dacă mai stăm mult în cușcă, o să înnebunim. Io una, cel puțin. Ni se tot repetă că-i pentru binele nostru. Dar oare e și adevarat?

E sâmbătă. În mod normal aș fi mers pe la piață, la cumpărături, ne-am fi întâlnit cu prietenii pe o terasă, am fi alergat… Poate am fi mers la mare. Din toate astea ce a mai rămas? Doar alergatul.

E weekend, e soare, e ceva mai cald. Mi-am băut cafeaua, prima cană, mă duc imediat să mi-o fac și pe a doua, încă-s buigată* de cap. Nesomnul ăsta mă face morocănoasă, fără chef.

Voi ce faceți în weekend?

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

16/05/2020

*buigată – amețită

 

20 de gânduri despre „(ne)Somn tratat cu cafea”

  1. La mine era invers. Nu puteam înțelege cum puteau dormi părinții mei după-amiaza, între două și trei. Făceam tot felul de zgomote pentru a-i trezi și a avea cu cine să mai schimb o vorbă. Acum nici eu nu rezist fără somnul de după prânz, iar seara mă culc pe la nouă. Fără cafea! 😉

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  4. Când eram copil, mă trezeam pe la 8 și-n vacanţe. Ai mei dormeau, eu făceam ture prin casă. Eram destul de mare să pot fi lăsată nesupravegheată. Nu pricepeam cum să doarmă atât. Somnul de amiaza era chin.
    Ei, n-a trecut mult și am început să iubesc somnul. Și el pe mine. Dar na, a râs puțin destinul de mine și mi-am găsit loc de muncă fain, începeam la ora 6 în fiecare dimineață 😁
    Acum încep la 7 și chiar dacă sunt ani buni de când muncesc așa, tot nu-s matinală decât forțat așa că duminica dorm fără să mă întorc până la 12. 😳

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

    1. Iooi, Potecuță, nici nu mai știu cum e să dormi până târziu, sau după-masa. Dar să știi că atunci când lucram de la 6 așa eram și eu, de-abia mă puteam trezi.
      Bine faci, dormi cât și când poți, pentru bunicul meu somnul era sfânt! Și-a trăit peste 90 de ani… Te pup!

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

  5. Buna, draga Aura!

    Am avut un weekend destul de productiv, ieri am mutat mobila, am vopsit un birou si am si gatit.
    Azi, in schimb, parca nu mai am chef de nimic. Si vasele le-am spalat cu mana altuia, 0 dedicare.

    Si mai si ploua… .

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  6. Mi-ar place să dorm mai mult, dar programul nu e după voie, ci după nevoie. Așa că sunt mereu restantă la somn.
    Mi-ai făcut poftă de o cafea bună la ibric, cu mult caimac și aroma aceea minunată!
    Zile cu soare, mai calde, mai libere, în rutina de-altădată, îți doresc! 🌞🌹

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  7. Când eram copil, părinții mei dormeau mai mult decât mine. Mă puneau la somn după-amiaza, dar nu puteam dormi. Seara la 22:00 mă uitam pe pereți. Astăzi adorm la fel de greu. Tata îmi spunea „pasăre de noapte”…
    Cât despre cafea… aş vrea să o las, dar ea nu mă poate lăsa.
    Îmbrățişări!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.