Oricât încerc să ocolesc, să sar anunțurile astea alarmate, cu nenumărate‼️‼️‼️, ceva tot mai scapă, mai îmi apare câte-o poză cu magazine asaltate (da, și aici în Belgia pare-se c-au căpiat), mai câte-o știre „de ultimă oră” cu nu știu câți noi infectați (de parcă să știm numărul lor exact ne-ar ajuta în vreun fel). No, asta este, nu-mi ascund nici capul în nisip, ca struțul, dar nici nu mă dau cu curu’ de pământ. Accept că asta-i realitatea, asta-i situația, tot ce pot să fac este să evit locurile aglomerate, să nu mai dau mâna cu nimeni și fără țucături, să mă spăl pe mâini (asta o făceam oricum și înainte, dar no, musai să mă laud!😜), să am la intrare dezinfectant și cam atât. Chestia cu acoperitul gurii și-al nasului dacă tușec sau strănut și aruncatul șervețelului imediat la gunoi, nici n-are rost să o mai pomenesc, nu?

Tocmai am terminat „Darul stelelor”, mi-a plăcut foarte mult, e favorita mea de până acum, din tot ce am citit de Jojo; iar pentru că afară iarăși plouă, ce poate fi mai potrivit? „Dragoste într-o zi ploiasă”, nu? Cărți am, bomboane de ciocolată de care vreau, focul trosnește-n sobă, așa că, agitație, panică, alergătură? Nu, mersi.

Vă țuc! (dar numai de la distanță, da?)

Să fim – și să rămânem! – sănătoși, la trup dar, mai ales, la cap! 😜

Cu drag și cu iubire,

Aura.

13/03/2020