În ultima vreme îmi dau seama cât de bine semăn cu mama; tot mai des, la fiecare privire aruncată-n oglindă o regăsesc în privire, în riduri, în pungile de sub ochi… Se și spune, de altfel, că dacă vrei să afli cum va arată o femeie când va îmbătrâni, privește-o pe mama ei și vei ști. Da, cu fiecare an trecut, o recunosc tot mai mult pe mama în oglindă și-mi pare bine!

Mama nu s-a fardat niciodată. N-a folosit niciun fel de creme (decât alea contra durerilor musculare, articulare etc.) iar rujată n-am văzut-o nici măcar o dată. Să-și vopsească părul? Mai repede-ar fi zburat porcii decât s-o vezi „feștită” pe cap! Io în schimb cred că numai verde n-am fost, că-n rest cam toate culorile le-am avut. Excesiv nu m-am fardat însă nici eu niciodată, fond de ten sau pudră cred că am folosit de maxim 10 ori, doar așa, de chichi-maro, să văd și io cum îmi stă, nu că era musai să folosesc. Recunosc că acum sunt săptămâni întregi când în afară de ir de buze (daaaa, știu că-i termen demodat – acum e gloss, balsam etc. –, cred că moimele astea mai tinerele nici măcar nu știu ce-nseamnă) altceva nu folosesc. Să-mi încarc singură tenul cu fel și fel de pomezi, blush, bază, pudre, fonduri de ten și corector nu știu de care, mai bine nu. Înțeleg că-i altfel lumea, că am trecut la alt nivel. Dar să arătăm frumos și natural e ceva ce-ar trebui să ne preocupe mai mult decât să fim atât de fardate încât să părem că suntem altcineva.

Ăsta-i cică noul compliment: „Vai dragă, da’ ce bine-arăți, mai că nu te-am recunoscut!”. Adică cum? Io, aia din spatele machiajului, sunt cum? Hidoasă? Muma-Pădurii?? Am nevoie de tone de farduri ca să pot scoate și io capul în lume? Și de ce-aș vrea să par altcineva? Păi nu mai bine sunt eu?

Moimelor astea mai tinerele, fardați-vă, că-i fain să vezi o fată aranjată, machiată, dichisită și-ngrijită. Dar nu mai exagerați. Gândiți-vă că sub tonele de farduri folosite, tenul ăla al vostru supraîncărcat urlă și țipă după aer. Trebuie și acela, săracu’, să respire. Și-i sufocat de toate porcăriile cu care l-ați tencuit. E fața voastră, nu-i un zid de cărămidă! Și nu uitați, măi moimelor, c-aveți un maaare avantaj: tinerețea-i de partea voastră, n-aveți nevoie de niciun alt machiaj! Lăsați-ne pe noi, astea mai trecute, să-ncercăm să părem a fi: mai tinerele, mai frumușele, mai cu vino-ncoa… Că voi le-aveți pe toate astea, doar că uitați să le și folosiți. Și tinerețe și frumusețe și vioiciune; și roșeața buzelor, strălucirea părului, bujorii obrăjorilor etc. Make-up-ul are un rost. Dar când se exagerează e păcat.

Fiți voi înșivă. Aveți curaj. Arătați-vă lumii așa cum sunteți, nu cum ați părea să fiți.

Io par să fiu acum tot mai aproape de cum arată mama mea.

Și? Nu-i absolut firesc?

V-am țucat!

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

Hamme,

02/03/2019.

Fragment din „Trăirile Aurei”. Cartea o găsiți în librăria Șt.O.Iosif din Brașov și pe site-ul editurii Libris. Mulțumesc!

https://www.libris.ro/trairile-aurei-vol-2-aura-b-lupu-LIB978-606-029-131-2–p13043428.html