După o săptămână de dat cu Smurdu’, vizitat spitale, leșinat prin băi și săli de așteptare, făcut poze da’ din alea speciale, cu raze X, tușit până la epuizare, temperaturi înalte, înțepături și perfuzii, pilule, inhalatoare, oxigen cu porția și alte peripeții „minunate”, azi pot spune că ce-a fost mai greu a trecut. Sau mă rog, io așa sper…
În viața mea n-am fost așa bolnavă ca-n ultima săptămână. Nici nu-mi vine să cred c-a trecut o săptămână de când a-nceput calvarul, am fost ruptă de realitate, încercând doar să rezist…
Oameni buni aveți grijă de voi, de sănătatea voastră.
Chiar că-i cel mai de preț bun ce-l avem.
Aura.
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu