Eu. Și atât.
De azi-dimineață mă îneacă plânsul. Nu vă speriați, nu vă panicați, ăsta-i plâns din ăla bun, de bucurie. Simt că inima mi-e plină de atâta recunoștință și iubire, că-i musai s-o dau pe dinafară; și io altfel nu știu s-o fac decât prin lacrimi. Și scris. Ascult colinde vechi, cântate de coruri monahale, https://www.youtube.com/watch?v=1sCl8x2PVjE&fbclid=IwAR2WgNkPfv0Q3sSAaXqnWVgAvaOAffwQ3DflPiLPfTtlWaL74VNcVHfGXIo […]
Citeşte mai mult
De când am auzit melodia asta https://youtu.be/_iAaEH_dR_Y și-am văzut videoclipul acum câțiva ani, mi-a rămas în suflet. Și, de fiecare dată în decembrie, e musai s-o (re)ascult și să-l (re)văd. E… mângâietor. De parcă fiecare acord atinge o coardă a inimii mele. Și fiecare sunet mă duce mai aproape de Crăciun. Crăciunul meu, al copilăriei mele. […]
Citeşte mai mult
Anumite sunete, anumite gesturi, anumite priviri sau anumite cuvinte mă ating profund. Atât de tare și de adânc încât lacrimile încep să-mi curgă pe obraji, uit parcă și să respir, iar momentul acela de pace deplină, de împăcare sufletească și de mulțumire că mi-e dat să fiu martoră la așa ceva, l-aș prelungi la nesfârșit. […]
Citeşte mai mult
Este evident că sunt mulți oameni care tânjesc după România. Sunt plecați poate de ani mulți, sunt stabiliți cu tot cu familii în alte țări și totuși duc dorul meleagurilor natale. Și asta mai ales de sărbători… Se zice că dacă vezi undeva, într-un alt colț de lume, un om suferind de dor de țară, […]
Citeşte mai mult