Am început ziua cu un răsărit splendid, apoi, după ce-am deschis larg ușa, aerul rece, mașinile albite și apa înghețată de pe prag m-au făcut să alerg într-un suflet în pod, cu speranța să-mi găsesc geamurile desenate cu flori de gheață. Ce-am găsit mi-a întrecut orice așteptare, așa flori minunate n-am mai văzut, natura e maestrul desăvârșit, noi putem doar încerca să-i atingem perfecțiunea. Dar frigul subit și aerul rece a venit la pachet și cu o avalanșă de răceli și gripe, copiii, dragii de ei, fiind cei mai vulnerabili. Ochișorii mici, paloarea, tusea persistentă, febra și nasul înfundat dau bătăi de cap multor părinți, grădinițele nu mai fac față și refuză să primească copilașii bolnavi sau îi trimit acasă pe cei care au câteva simptome. Ți se rupe sufletul să-i vezi cum le dispare râsul și voia bună, cum energia e înlocuită de apatie și-s moi, plângăreți, mofturoși, nu mai au chef nici măcar de ceea ce le plăcea la nebunie. Și totuși e mai bine să fie – măcar câteva zile – frig și soare, decât să plouă continuu. Am profitat de fereastra deschisă în programul meu și-am fugit la coafor. Simțeam nevoia, după atâta timp, de o schimbare. Nu se vede bine culoarea, dar sunt încântată. Sunt „puțin mov”, 😁 cum mi-am dorit încă de astă-vară. 💜💜💜 Merci, Nicolle! Love ya!

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
16/01/2023
P.S. Mulțumesc, Elisabeta Dobre, pentru pozele cu cartea. Lectură plăcută! 🥰🙏🤩