Oboseala mă ajunge. Sau astenia de toamnă? Ce-o fi, o simt. Mereu luna septembrie mă umple, pe lângă oboseală, și de nostalgie. E frumoasă toamna, nu neg. E colorată divin. Și totuși simt c-aș pleca la căldură, precum berzele. Să mă întorc la primăvară, odată cu ele. Să sar peste mohorât, ploaie, vânt, frig. Adunând […]

Citeşte mai mult