Am ieșit la ultima tură de curte, să facă prințu’ ce avea de făcut. Încă nu-i vine să creadă că-i atâta iarbă și pomi doar pentru el, cu greu vrea să mai intre în casă, deși frigul e un pic pișcător. Scrâșnetul frunzelor și aburul intens ce-mi iese din gură îmi spun că-s vreo 0 grade, a înghețat. Soba duduie, în casă e cald, iar acum, din curte, văd cum fumul năvălește prin coș și se-ndreaptă spre cer. O puzderie de stele mă-ntâmpină, în întunericul deplin sunt multe, mult mai multe decât de pe terasa mea. Aș căsca ochii la ele mai mult, dar mi se face frig. Max a terminat și el ce-avea de făcut, iar de data asta nu mai amână intrarea, e obosit și el și ne-ndreptăm spre ușă. Mai arunc o privire spre cer. E atât de frumos!
În casă mă întâmplă o căldură plăcută și mirosul lumânării parfumate. Pledul de pe canapea e tot al meu, iconița de pe noptieră la fel, iar jucăriile împrăștiate prin toată casa îmi dau și ele același sentiment. Sunt în altă locație, dar sunt tot acasă. Tot în largul meu mă simt. Ce norocoasă sunt!

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
26/02/2022