Am scris acum câțiva ani un articol,

Centenar

azi l-am republicat și n-am făcut-o doar de ochii lumii, sau ca să arăt că uite, vai ce mare patriotă îs. Nu. Mulți scriu azi și ei „La mulți ani, România!”, doar ca să fie-n trend, versuri lacrimogene și iubire de țară, da-n rest, când intri pe pagina lor, vai și amar. Că România e așa și pe dincolo, că nu se mai face bine-n veci, că românii îs nu știu cum și fac și dreg etc. N-o să scriu că e cea mai minunată și extraordinară țară, că-i raiul pe pământ și acolo curge doar lapte și miere, că știm cu toții că nu-i așa. Nici pe români n-o să-i ridic în slăvi și-o nici n-o să-i descriu ca pe niște vajnici daci și oamenii aleși, că iarăși ar fi o nucă în perete. Știți cum văd io România și pe români? Ca pe casa ta și ca pe familia ta. Nu suntem perfecți, nu toți suntem la fel, pe unii, câteodată, îți vine să-i sufoci cu perna-n somn, pe alții să-i dai afară din casă și să schimbi yala. Casa la fel, nu-i cea mai cea, ai încă muuult și bine de lucru la ea, la o casă cum se zice? că nu termini niciodată de lucrat la ea, trebuie întreținută, respiră, trăiește și ea odată cu tine, nu? Îi mai faci o șfeștanie, o cureți, o feștești, mai bagi niște bani în ea, o văcăleșți și o repari. Pe unii membrii ai familiei iar, câteodată îți vine să-i dezmoștenești, să-i scoți din trib, să îi renegi. Dar mai este o vorbă, doar prietenii ți-i alegi, neamurile ți le dă Dumnezo. Și oricât te-ar scoate din minți familia asta a ta, oricât ai obosi să tot muncești la casa ta, o faci, așa cum poți, așa cum știi. N-o hulești, n-o înjuri, n-o scuipi. Nicio pasăre care-și spurcă cuibul n-are noroc și spor pă lumea asta, e o altă vorbă pe care o știu de la mama mea. La fel e și cu familia ta. Bună, rea, a ta e, și faci parte din ea. Oricât m-ar enerva copiii mei, orice ar face, tot copiii mei rămân și tot la fel o să-i iubesc, indiferent de ce s-ar întâmpla. Că i-aș certa și trage de urechi, că le-aș spune părerea mea și-aș încerca să-i ajut cât și cum pot, este normal. Dar să-i înjur, să-i spurc, să-i umilesc? Cu ce i-ar ajuta? Casa la fel, să m-apuc s-o sparg, s-o dărâm, s-o urâțesc? E, cam asta cred io despre țara mea și despre români. Sunt la fel ca familia și casa ta. Îi iubești oricum. Și oricând. La mulți ani, Românie! La mulți ani, români!

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

1/12/2021

Centenar