😥😥😥

Ce straniu și înfricoșător e uneori să navighezi pe Facebook și să găsești un anunț ce te face să simți fiori reci pe șira spinării și-ți aduce instant lacrimile-n ochi! 😢
Azi am avut mai multă vreme să văd ce se mai întâmplă și-am dat o tură, am găsit câteva lucruri foarte faine și interesante, noutăți care-mi trag cu ochiul, fel și fel de reuniuni, concerte, podcasturi, emisiuni, chiar ai de unde alege. Și din una în alta, am ajuns pe pagina unei prietene, ale cărei cuvinte sunt pe coperta cărții mele, volumul II, Claudia, care încă de la începutul aventurii mele într-ale scrisului, m-a încurajat, m-a îndemnat mereu să continui, mi-a lăsat mereu o vorbă bună. Și azi am văzut poza ei de profil schimbată, am intrat direct pe ea, i-am dat like dar înainte să-i scriu câteva cuvinte am observat emoticonul de tristețe, iar când am dat pagina mai jos… am găsit anunțul că a murit. Am înmărmurit.
Nu ne-am întâlnit, am tot amânat momentul și uite că acum e prea târziu. 😥

„No, uite cum mi-ai înseninat și mai tare dimineața!!!! Ai talent cu carul! Ești un Ion Creangă al Ardealului! Am râs pe sub mustăți, că sunt în metrou și mi te-am imaginat cu câinii ăia mari… bun om trebuie să fii! Amu, chiar îmi doresc să te cunosc Claudia – 22 februarie 2018

Claudia, 5 martie 2018:
„Doamne, cu câtă bucurie mă încarc citindu-ți gândurile!!! Ai poezia aceea în cuvinte care-mi ajunge direct la suflet Eu iubesc toate anotimpurile… poate ceva mai mult toamna… pentru feeria de culori. O zi faină să ai!”

„Nu-ți pierzi nicio clipă hazul cu care m-ai fermecat. Uite, eu, prin natura meseriei mele, sunt atentă la ortografie și punctuație, însă nu în halul ăla în care să fac observație unui necunoscut. Ceea ce m-a uimit la tine din prima ,,citire” a fost chiar faptul că scrii impecabil, cu toate că graiul nostru ardelenesc are un plus de dificultate în ceea ce privește ortografia.” 7 martie 2018 – Claudia.

Dormi în pace, condoleanțe familiei și sunt recunoscătoare că ne-am întâlnit chiar și numai prin cuvinte.

Și uite cum o tură pe Facebook îți amintește exact ceea ce scriai acum vreo 4 ani. Să nu lași pe mai târziu, să nu amâni, să nu crezi că ai tot timpul din lume, pentru că nu-i așa.

„Bucurați-vă, oameni buni, și trăiți fiecare zi ca și când ar fi ultima!
Transformați-vă visurile în realitate, nu mai amânați de azi pe mâine, pentru că acel mâine s-ar putea să nu mai vină! Fiți liberi, fiți îndrăzneți, fiți așa cum vă spune sufletul și inima! Ascultați-vă trupul, nu mai fiți surzi la durerile lui, pentru că prin durere el încearcă să vă transmită ceva. Fiți blânzi cu voi înșivă. Și mai ales să nu vă pese de gura lumii! Trăiți-vă viața așa cum vreți VOI, nu alții, doar ca să fiți „în rând cu lumea”. Nu merită! Pentru că avem doar o singură viață, Da, dacă am fi mâțe și-am avea vreo nouă, una ne-am putea permite s-o risipim. Însă avem una. Doar una. N-o risipiți. N-o lăsați să treacă pe lângă voi.” – fragment din #TrăirileAurei, primul volum.

Azi, cu tristețe,
Aura B. Lupu
08/06/2021

6 gânduri despre „😥😥😥

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.