Beau cafeaua liniștită, cu laptopul în brațe, ca de obicei, Max lângă mine doarme dus, se mai întinde și se mai răsfață, când și când. La un moment dat ridică alert capul și privește spre bucătărie, io, concentrată cum eram citind de zor, n-am băgat de seamă, oricum ce aude el, eu nu pot să aud. Mai trece o vreme, iar se uită și începe și să mârâie. Îl potolesc, suntem doar noi acasă, n-ai ce auzi, îi zic. Dar nu trece mult și-aud și eu zgomotul suspect. Nu mă sperii io așa ușor, o fi vreo sticlă goală ce pocnește de la căldură. Se aude însă tot mai tare, plus un fâșâit, no, ăsta de la ce-o mai fi? Ioi, Istenem, e cineva în bucătărie! Mă ridic, încep să vorbesc tare, hai Max, să ne mai facem o cafea și să vedem ce se tot aude. Max mă privește sceptic și rămâne ticălosul pe canapea. Hai Max, cu mama. El, nimic. Nici măcar din coadă nu dă. Intru hotărâtă în bucătărie, să prind intrusul, supravegheată de câinele meu fioros, și-ncep să râd. Când mă aude râzând, vine și dumnealui, repede. Da, pornisem mașina de spălat vase, da’ am uitat.
Hai noroc, s-avem un weekend minunat, că io văd că am și-un pui de Alzheimer. De câinele de pază, ce să mai zic? 🙄
V-am țucat!
Cu drag și cu iubire,
Aura.
29/05/2021
#intruder #suspicios #noise #alertdog #pudelmax #blackpoodle #aurablupu #trăirileaurei📖📝
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu