Ce bucurie neașteptată mi-a adus plimbarea de azi! Bine, asta pe lângă vremea minunată – 16 grade și soare! – și ruta nouă descoperită, am trecut pe lângă o casă ce m-a făcut să zâmbesc pe tot drumul de întoarcere, scenele văzute mi-au amintit de noi, cum eram la început, când ne-am mutat aici.

Casa asta am remarcat-o de multă vreme, e atipică, e singura casă cu scări pe care am văzut-o aici. Da, da, să nu vă mirați, ca mine, când am văzut că aici se intră-n case direct de pe trotuar, nici casele mai acătării n-au, ca pe la noi, trepte mari și late. Asta are, plus o tufă mare de rodonderon-rododendron (v-am mai scris că am o problemă cu pronunția lui 😁), care de fiecare dată când înflorește, mă face să mă opresc și s-o admir. E splendidă, proprietarii casei însă n-au fost niciodată prea prietenoși, n-au răspuns salutului și zâmbetului meu larg decât c-un înclinat sec din cap și-o privire rece. Anunțul „Te koop”, adică „De vânzare”, m-a surprins, inițial, apoi de la o vreme nici nu i-am mai dat importanță, până azi. Forfota, agitația, tufa înflorită în toată splendoarea ei, m-au făcut să încetinesc. O familie tânără era în curte, clar erau străini, cred că polonezi și sunt noii proprietari. Casa aia, chiar dacă înainte era mai dichisită, mai aranjată, acum parcă vibra, prinsese viață. În curtea din fața ei era instalată o masă, scaune, grătarul fumega, femeia făcea poze bărbatului ce asuda în fața lui, dar zâmbea cu gura până la urechi, un puști lansa de pe terasă un avion de plastic, roșu, ce plana câteva secunde și-ateriza direct în bot. Puștiul, neobosit, cobora scările în fugă și reîncepea lansarea, hotărât. Pe scări, sor’sa mai mare, cu un păr negru, lung, sănătos, mânuia o mătură, la fel de hotărâtă, iar când băiatul trecea în fugă pe lângă ea, țipa la el ceva, probabil îl muștruluia. Alți doi copii, mai mici, ținându-se de mânuțe explorau grădina, pe lângă gard, și-și arătau unul celuilalt câte ceva ce le atrăsese atenția, exclamând încântați.

Parcă-i vedeam pe Sergiu și pe Vlad, când au intrat prima oară-n casa închiriată de aici, tropăind pe scări, dând buzna în camere, deschizând uși, dulapuri, îmbujorați de fericire și cu ochii sclipind de bucurie și entuziasm.

Casa asta, deși înainte era mai dichisită, mai îngrijită, acum, cu toată neorânduială ei, cu jucăriile împrăștiate, cu buruieni pe lângă gard, cu pietrișul deranjat, cu geamurile descoperite, fără perdele, cu grătarul fumegând și țipetele ce răsunau pe toată strada, mi-a fost de-o mie de ori mai dragă decât înainte, când era încremenită în tăcerea ei. Simplitatea, amărăștenia noilor propietari are o savoare, o frumusețe, o bucurie ce face mai mult decât toată fala, bogăția și luxul celorlalți.

Am venit acasă zâmbind larg. A fost o bucurie neașteptată să văd casa asta trăind, vibrând, locuită de o familie probabil săracă, dar cu siguranță mult mai fericită decât foștii proprietari.

Cu drag și cu iubire,

Aura

18/05/2021