Ca soarele ce strălucește și-ncălzește io cred că nimic nu-ți dă așa o stare de bine. De tihnă și de pace. Mie, cel puțin. Sunt doar 8 grade, dar pe terasă-i parcă vară, atât e de cald, și-așa-i și mirosul lemnului încălzit și-al rufelelor întinse la uscat. Norii se întrec în pufoșenie, în forme și-n albeață, vin și pleacă nestingherind soarele defel. Îl lasă să strălucească-n voie, și Doamne, ce bine e! Cred că așa arată un strop de fericire, un crâmpei, ca o după-amiază tihnită, liniștită, fără griji, în miros de lemn încins și rufe curate, cu fluturări albe de aripi, de porumbei și pescăruși, cu-n râset de copil. Cu-n cer albastru cristalin, cu-n oftat de satisfacție al ghemotocului blănos, când ți se urcă-n brațe. Cu pace, cu copacii înverziți, cu ploaia din petalele magnoliei scuturate de vântul ce adie, blând.
Soarele-i dătător de viață, de energie, de bujori în obrăjori. 😁 E cel mai cel. Pentru mine, cel puțin…
Cu drag și cu iubire,
Aura.
13/04/2021
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu