Azi, indiferent cât de greu mi-a fost la muncă, zărind cu coada ochiului în fugă brățara atât de faină și mărțișorul din piept ( primite-n dar) sub masca asta afurisită, de care m-am săturat ca țiganu’ de știți voi ce, 😜 zâmbetul mi-a înflorit pe chip și mi-a încrețit ochii de bucurie. Cât oi fi io de obosită, când mă întorc acasă și-l văd pe Max cât se bucură când mă vede, oboseala nu că dispare, e prea adânc în oase impregnată, dar măcar se mai atenuează. În pauza de masă, când am pornit datele mobile iar telefonul a început să zbârnâie de la mesajele voastre și urările de bine, mai că am uitat de foame, iar după ce am auzit și vocea lui Adi, nu mi-a mai trebuit nimic. Mă rog, aproape nimic, „Eugenia” primită de la Andreea n-am putut-o refuza 😁. Cât o fi viața asta uneori de grea, când sunt atâția oameni, ființe minunate în preajma ta, nu că devine ca fulgul, dar măcar se mai ușurează, cât de cât. Și-acum, chiar dacă-s foarte obosită și mi-e foame, musai să vă scriu și să vă mulțumesc tuturor celor care mi-ați ușurat ziua și mi-ați dăruit bucurie. Să vi se întoarcă înzecit! Sunteți minunați! Mulțumesc!
O primăvară faină să aveți!
Cu drag și cu iubire,
Aura.
01/03/2021.
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu