Am început ziua cu un salt, când mi-am văzut perdelele albe colorate-n mov, am sărit din pat și-am alergat la geam. M-a întâmpinat un răsărit magic, ce m-a făcut să uit de junghiul din șale, protestul lor la saltul îndrăzneț. Duminica trecută încă era iarnă, duminică asta, la 18 grade pot spune c-a fost mai cald decât în unele veri, când am avut doar 12-13 grade. Nu puteam rata așa o zi excepțională, începută atât de frumos, așa că ne-am dus să-i prezentăm Marea Nordului prințului Max. A fost e nebunie, o încântare, un deliciu. Nu și-a dezmințit porecla de Duracell, cât am fost pe plajă a alergat, sărit, s-a jucat neîncetat. Acum e în sfârșit obosit, după baie doarme dus. Mi-a fost tare dor de mare, am regăsit-o la fel de spendidă cum mi-o aminteam. Și rămân fidelă gândului că tot la mare mi-ar plăcea să locuiesc, mai ales că l-am văzut și pe Max cât e de încântat.
A fost o zi excepțională, cu mare, cai și pescăruși. A rămas o dulce oboseală, o durere surdă în pulpele forțate un pic de umblatul prin nisip și-un mic regret că s-a sfârșit. Și niște poze care să-mi amintească de prima zi la mare a lui Max, dar și a noastră, din 2021.
Cu drag și cu iubire,
Aura.
21/02/2021
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu