Cu tot cu pandemie, cu restricții și măști, 2020 a fost cel mai liber an al meu. Am muncit mult, dar n-am simțit o clipă că muncesc. Când faci ceea ce-ți place, nu mai e muncă, e bucurie, oboseala dispare, de-abia aștepți să-ți începi ziua, iar seara te duci la culcare împlinit și mulțumit.

Când toți sfătuiau la prudență, noi ne-am apucat de construit. Când mulți se temeau de viitor, noi ne-am luat un cățel. În 2020 a fost prima noapte de vară în care-am stat în ploaie, fericită, cu fața către cer, ascultând tunetele și admirând fulgerele și puterea lui Dumnezeu. A fost prima vară – cea mai fierbinte și frumoasă vară – în care am dormit afară, în șezlong, cu stelele deasupra, strălucind, căzând. A fost o toamnă minunată, atât de colorată și bogată, plină roade și de bucurii. Primăvara a fost înmiresmată, caldă, cu o grămadă de-ncercări, care au șlefuit doar, au netezit drumul, l-au pregătit. 2020  a schimbat multe, pe mine știu că m-a întărit. Mai e o zi din el și-i pot mulțumi lui Dumnezeu c-am reușit nu doar să-l trăiesc, ci l-am trăit din plin.

Cuvântului anului 2020 pentru mine e „recunoștință”. Pentru tot. Și pentru rele, și pentru bune, pentru bucurii și încercări, pentru necazuri și pentru fericire. Dar, mai ales, recunoștința cea mai mare e nu că am, că am făcut, c-am dres, c-am reușit sau c-am răzbit. Ci pentru simplul fapt că sunt. Eu. Și atât.

Mulțumesc, 2020!

Cu drag și cu iubire,
Aura.
30/12/2020