M-am trezit azi cu patru (sau au fost cinci, oare? Nu mai știu) mascați la ușă. Trimiși de vecina mea, scumpă și dragă. 😁 Am mai pomenit io de ea, când au apucat-o bâzdâcii văzând că ne lucrăm la acoperiș. https://aurablupu.wordpress.com/2020/06/05/pana-aici/
De ailaltă, de turcoaică, m-am scăpat, s-a mutat, Doamne-Doamne le rânduiește pe toate, întotdeauna. 😉😍 Astălaltă, belgianca, e ocupată să facă rău în stânga și-n dreapta, pe vremea când încă ne vorbeam, (adică acum câteva luni) mi-a povestit că-i în proces cu alți vecini, era o chestie c-o grădină, vă spun drept că mi-a intrat pe o ureche și mi-a ieșit pe cealaltă, io cu chestii din astea prefer să nu mă încarc. Dar poate trebuia atunci să dau mai multă atenție, cine caută gâlceavă, nu se oprește niciodată, continuă la nesfârșit. Poate eram mai bine pregătită în fața atacului ei parșiv.
Stau în aceeași casă mică tanti bătrâna, (pe care-au închis-o într-o iarnă afară, de-a venit la ușa mea și-am ținut-o până pe la doi jumătate, când s-au întors dumnealor) fata ei de peste 50 de ani și feciorul, cam tot pe-acolo ca vârstă, poate cu o diferență de câțiva ani. Necăsătoriți. Mama și fiul nu prea cred că au multe de zis, însă fiica… E altă poveste. Bine, fiecare își trăiește viața cum și cu cine-i place, noi de zece ani multe vorbe n-am schimbat; într-un an i-am lăsat cheile și-am rugat-o pe mamă (nici nu știam pe atunci că mai stă în casă cu fata și feciorul, îl știam din vedere pe soțul ei, care a murit acum vreo doi ani) să-mi ude florile și să dea mâncare la pești, le-am adus un cadou din România, drept mulțumire și cam atât, multe nu știu despre ei. Și nici n-am vrut să știu, a fost un ceva care m-a reținut, în ciuda zâmbetelor și vorbelor mieroase, n-am simțit nevoia să „aprofundăm” amiciția. Eh, anul ăsta, lucrând la acoperiș, au apărut probleme și-n stânga, și-n dreapta, amu mai lipseau vecinii de vis-a-vis să vină să-mi facă plângere că li se crapă casa de la renovatul meu! De zece ani toți bocănesc, toți renovează, își lucrează întruna la case și grădini, n-am scos un sunet niciodată, nu ne-am plâns, c-am zis să fim vecini buni, înțelegători. Cum am început însă noi să lucrăm, toți au început cu reclamații. Ok, dacă ți se strică ceva în casă din cauza lucrărilor vreunui vecin, e normal să-l atenționezi și să cauți rezolvare, sunt perfect de acord. Dar când tonul folosit e ridicat, revoltat, plin de indignare și tot ce te interesează e să-l mulgi de bani, fără să accepți calea normală de rezolvare, asta nu mai înțeleg. Când mi-a strigat din geam că i-am stricat peretele de susținere, că acum casa ei e în pericol să se dărâme, că așa ceva nu se poate, că trebuie să vină un expert, i-am răspuns nu tocmai prietenos, recunosc, ci scurt și la obiect. Că orice probleme apar, firma care a efectuat lucrarea este responsabilă și asigurarea lor se ocupă de tot, că doar de asta am angajat pe cineva. A refuzat, pe motiv că e casa mea și eu trebuie să plătesc. I-am dat pace, văd însă că nu-mi dă pace ea! A refuzat să-i lase pe băieții care lucrau atunci să vadă ce s-a întâmplat la ea în pod și care-s daunele, într-un final l-a acceptat pe unul dintre reprezentanții firmei să urce și să vadă care-i baiul, dar tot n-a vrut să-i lase să-i și repare gaura apărută pe peretele comun. Că nu, că trebuie să vină expertul care să constate ce și cum, că ăla-i perete de susținere. Culmea, la mine-n pod unde-au lucrat, nu este nicio crăpătură sau fisură în peretele comun. Dacă era așa mare bai, cum susține ea, era și la mine, nu? Că-i peretele comun! Mi-a trimis o scrisoare amenințătoare acum vreo două luni, pe care mi-a strecurat-o în poștă seara, și-n care îmi dădea un ultimatum chiar a doua zi, i-am răspuns printr-un e-mail trimis direct la asigurator. Azi văd că mi-a trimis mascații, 😁 erau reprezentanții asigurărilor și doi experți, care au vrut să urce și la mine-n pod. I-am lăsat, bineînțeles, apoi am mers la vecina. Acolo au constatat că-i într-adevăr o gaură apărută în perete, când băieții au scos grinda putredă, cum era și normal să apară, dar nici pomeneală de probleme de susținere, pericol de prăbușire a tavanului sau a peretelui și alte exagerări, bazaconii scornite de ea.
Când a văzut că nici experții nu-i cântă în strună și că rezolvarea recomandată de ei e fix aia pe care i-am spus-o și eu, acum câteva luni, a-nceput cu alte lamentări. C-a fost nevoită să-și facă curat în pod, că a irosit timp prețios, că a fost supusă unui stres știind gaura aia din perete din iunie până acum etc. 🙄😳
N-am mai putut să tac, recunosc. Am răbufnit, recunosc da’ nici nu-mi pare rău! Să refuzi să găsești o cale amiabilă de rezolvare, să tărăgănezi, să cauți modalități prin care să faci cât mai mult rău și să vrei doar scandal, atenție și gâlceavă, e prea mult pentru mine.
Nu-i bai. Asta e, sunt convinsă că Doamne-Doamne are în continuare grijă de toate. Și toți. Inclusiv de vecina mea scumpă și dragă. 😁😉
Cu drag și cu iubire,
Aura.
26/10/2020
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu