Magazine care dau faliment unul după altul, cunoștințe și prieteni în spital, infectate, în stare gravă sau mai puțin gravă, oameni speriați, înrăiți, prinși în drame fără sfârșit, rămași fără locuri de muncă, fără venituri, cu copiii acasă, la capătul puterilor și trecuți de mult de limita răbdării, bilete de avion care nu mai pot fi folosite de pe azi pe mâine, nesiguranță, incertitudine, dor, spaimă, întrebări fără răspuns și dureri nespuse, ascunse, depresii, atacuri de panică, moral la pământ. Veștile proaste abundă, oamenii-s triști, epuizați.
Și totuși… Vezi ceva roz, în depărtare.
Pădurea-i nebună. Vremea e caldă, prea caldă pentru luna octombrie, dar te bucuri că-i soare. Plimbarea prin pădurea nebună te-a mai calmat. Te-a infuzat cu arome, culori. Te-a încărcat cu splendoare. Uiți, momentan, toate veștile proaste. Suspini. După ce te întorci acasă, nu te-nduri să te despărți de vremea asta frumoasă și urci pe terasă, de mult n-ai mai stat în șezlong. Ghemotocul de blană, după ce ascultă atent toate zgomotele cu care nu-i învățat, obosit de plimbare, îți adoarme pe piept. Respiri și tu, auzindu-l și simțindu-l pe el, ceva mai ușor. Zâmbești. E totuși ceva roz: un nor colorat de apus.
Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
22/10/2020
Aura B. Lupu 
Lasă un răspuns către Aura B. Lupu Anulează răspunsul