Bună dimineața, lume!
Bărbatu’ meu e deja pe baltă, la pescuit, și-mi trimite poze ce mă fac să-mi pară rău că nu m-am dus și io mai devreme, cu el. Nu-s o ființă prea matinală, știți ritualul meu cu două cafele maaari și aburinde, ca să mă trezesc, cât de cât. Nu poți discuta cu mine până după ce-am sorbit măcar două guri din ea, nu-mi funcționează creierul, n-am coordonare între el și restul corpului, el săracu’ dă comanda, „nu te bate de pereți, mai la stânga, mai la dreapta, deschide ușa prima dată, nu intra direct cu capu-n ea, pune apa-n cafetieră, nu pe lângă etc.”, da’ corpul meu nu îl ascultă, decât parțial și numai după ce simte durerea. Asta e, e sado-masochist, ce să-i fac?
Detest convorbirile matinale, dacă vrei să fii pe lista neagră a mea, sună-mă de dimineață și ai intrat în colimator. Dar când văd niște poze așa de faine, da, regret că nu-s mai matinală și nu pot să mă trezesc și io cu noaptea-n cap. Singurele dimineți pe care reușesc să le savurez, cu răsărit cu tot, sunt cele din concediu, atunci stau cu cafeaua-n mână, pe terasă, și mă uit cum iese soarele din mare, practic răsărim împreună, amândoi, lui îi apare o rază, io deschid o geană… Ne uităm printre gene, chiorâș, unu’ la altu’, până își dezvăluie toată splendoarea deasupra apei și-o colorează-n roșu-auriu. Atunci dispare mahmureala și bosumflarea dimineții și-i zâmbesc, n-am cum să nu o fac, e prea frumos, grandios de-a dreptul!
L-am auzit pe Adi forfotind prin casă dar mi-am tras mai tare plapuma pe cap și m-am cuibărit și mai bine-n pat. O să mă duc mai târziu la el cu mâncare și toate cele, acum hai c-am reușit să deschid un ochi, mă duc să-mi fac a doua cană de cafea, poate-l deschid și pe al doilea și reușesc să nu mai dărâm nimic prin casă. Sper…
S-aveți o duminică faină, oameni dragi și buni!
Cu drag și cu iubire,
13/09/2020
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu