Pășesc prin casă încet. Inspir mirosul de curat, de lămâie, de ceară și-un iz, doar un iz de clor. M-am învățat să-l adaug în apa pe care-o folosesc când fac curat. Da, am făcut iar curat, am șters lustra din hol, îmi place mult cum dimineața, când cobor scările, cristalele prelungi, în formă de lacrimă, strălucesc în razele răsăritului. Asta când nu-s pline de praf, bineînțeles, că mai uit din când în când să le șterg. Clanțele nu, nici întrerupătoarele, nici tocurile ușilor, astea nu le uit, nici pervazurile, ramele oglinzilor și-ale tablourilor și alte locuri pe care se așterne praful, nepoftit, nu le (mai) ratez. Deformație profesională, rămasă de când baba mea verifica temeinicia curățeniei făcute, trecând cu-n deget peste locurile în care nu m-aș fi gândit înainte să le șterg, clătinând apoi din cap și țâțâind dezaprobator când îl ridica în aer, expunând dâra de praf rămasă pe el. Și-acum văd degetul ăla arătător, lung și subțire, c-o unghie perfectă, ridicat acuzator.
Aprind lumânările, una câte una. Cea cu îngeri, mai ales. Sub icoana Maicii Domnului de la Nicula o lumânare arde (aproape) permanent, doar când se consumă-n șfeșnic, o înlocuiesc.
Aprind lumânări din obișnuiță, tot așa cum din obișnuință murmur rugăciuni, aprinzându-le. Mă rog pentru cei dragi.
Chiar și pentru baba mea.
Cu drag și cu iubire,
Aura.
07/09/20201





Foarte frumos! Sănătate și binecuvântare!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, la fel!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dar nu-i așa că praful nu e ca acasă, în România? Cel puțin în U.K. nu prea e. Datorită aerului mult mai umed, am considerat eu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa e, Condei. Probabil, vezi, eu nu m-am gândit la asta…🙄
ApreciazăApreciază
Multumim pentru parfumul de cuvinte si pentru invitatia de a ne intoarce la sacru, profund…Maine este sarbatoarea Nasterii Sfintei Maria si este un cadou, gandul tau, o adiere cu miros de toamna fructata, de optimism, inca solar, de septembrie
Imbratisari sincere,
Anca Maria S
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc și eu Anca Maria, trimit îmbrățișări înapoi!🤗🤗🤗
ApreciazăApreciază
Gandurile tale sunt, de asemenea, o divina aducere aminte, dulce si linistitoare a chipului bunicii mele, tot Maria, foarte credincioasa, un om frumos si bun, aproape perfect! Cu speranta de ati intoarce, macar in parte, ceva din frumusetea sufletului atat de postmodern si cu aceleasi imbratisari, Anca Maria S
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și bunicile mele tot Marii au fost, pe cea din partea mamei n-am apucat să o cunosc, a murit mult prea devreme, lăsând în urma zece copilași… Mulțumesc, Anca Maria. Și „La mulți ani!”, azi e 8 septembrie.
ApreciazăApreciază
Si eu fac la fel. In fiecare zi arde o lumanare la icoane si in fiecare zi cand o aprind ma rog. Si stiu ca atunci Dumnezeu isi coboara privirea un pic in casa mea. Si imi e deajuns pentru intreaga zi. (Ps. Mi-am facut un cont aici sa iti pot scrie cateva cuvinte. , Mihaela)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce mă bucur! Mulțumesc! Primească Dumnezeu sfintele rugăciuni! Te îmbrățișez!
ApreciazăApreciază
Eu mai uit de el, recunosc. Prin anumite locuri 🙂
Dar câtă căldură e iar în cuvintele tale! Mulţumesc, Aura!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc și eu, Potecuță! Am recunoscut și eu că mai uit uneori, unele locuri și eu. 🧐😉
ApreciazăApreciază