De fiecare dată când deschid feisbucu’, mă întreabă la ce mă gândesc. I-am mai răspuns io de câteva ori, pomenindu-i neamurile, 🤪 hai să-i răspund o dată, măcar o dată, mai frumos.
Mă gândesc că-i duminică seara și-mi pare bine c-am fost să alergăm și să ne plimbăm cu bicicletele, deși inițial n-am prea avut chef, ne-am urnit cam greu. Mă mai gândesc ce bine-ar fi să fie o zi, măcar una, în care să nu ne mai doară nimic, să fim energici și plini de viață, nu din ce în ce mai ramoliți. Te vaieți că te doare ba aia, ba ailaltă, scârțâie încheietura, pocnește genunchiul, trosnește spatele, de zici că suntem la concursul cine-i mai înțepenit. Oricum, mulțumim la Dumnezeu că totuși, încă mai facem sport. Cât și cum putem, dar nu renunțăm. Însă de fiecare dată când ne lăsăm pe tânjală, e tot mai greu să ne re-apucăm.
E duminică seara, a mai trecut o săptămână, dar sunt mulțumită, măcar am făcut – cât de cât – și-un pic de sport. Da, feisbucu’ mă întreabă la ce mă gândesc. Că ar fi bine să facem mai multă mișcare, să petrecem mai mult timp în natură, să trăim mai sănătos. Ne-am obișnuit să stăm nemișcați, în fotolii, cu telefoanele în mână și să butonăm, ore în șir. Să ne lăsăm pe tânjală, să fim comozi, leneși de-a dreptul și-apoi să ne mirăm că ne doare aia, și ailaltă. Normal, dacă nu le folosim! Sănătatea nu ne-o poate da sau lua nimeni, dar depinde de noi să o păstrăm.
Cu drag și cu iubire,
Aura.
06/09/2020
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu