Un strat gros de nori apasă asfințitul. Când și când roșul purpuriu răbufnește. Ciorile au luat locul rândunicilor, croncănesc și fac scandal de zor. Nu e frig, dar am sufletul înghețat. Criogenat. Ceva apasă totul, o greutate imensă scufundă parcă lumea-n neant. Când și când, lumina răbufnește. Sper, din tot sufletul, să se sfârșească odată. Mă rog, din tot sufletul, să ne apere Dumnezeu de rău. Și cred, din tot sufletul, că se va face voia lui. Ciorile-au tăcut, brusc. Se aude melodia “creepy” a mașinii cu înghețată care, nu știu de ce, îmi amintește de clovnul ăla ce râde și mai sinistru, și-n timp ce râde isteric, lacrimile-i curg. Așa mă simt acum și eu, aș râde și-aș plânge în același timp. M-am săturat de toată istoria asta, m-am săturat de “creepy”, de sinistru, de senzația asta ciudată, ce-o am câteodată, că-s un fel de Will Smith – legendă, rămasă singură pe lumea asta. Stratul gros de nori persistă. Au început greierii să cânte. Iar eu nu scap de senzația că-s singura rămasă pe Pământ…
Cu drag și cu iubire,
Aura.
28/07/2020
„Trăirile Aurei” le găsiți aici⬇⬇⬇
și aici⬇⬇⬇
https://www.libris.ro/trairile-aurei-vol-2-aura-b-lupu-LIB978-606-029-131-2–p13043428.html
Mulțumesc!
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu