Greierii cântă-n iarba înaltă, neobosiți. Fluturii caută cu disperare flori, libelulele zboară-n tandem. Soarele se joacă de-a v-ați ascunselea de după norii cumulus, cu aspect de vată și de-un alb strălucitor. Mă uimește – încă – diferența de temperatură, când stă pitit, e numai bine, e perfect; când însă se arată, ghiduș, e arzător. Pârjolește. Pielea se-ncinge instantaneu, transpiră abundent, am băut deja un litru de apă, cu lămâia stoarsă-n ea, în pumni. N-am avut răbdare să iau chestia aia specială din cămară, de fapt nici nu știu de ce-am cumpărat-o, oricum n-am niciodată răbdare s-o folosesc. Adi a prins câțiva pești, nu mulți, însă fix atâția cât să-l tenteze să mai rămânem pe malul lacului. Râde de mine când îl întreb dacă “regina bălții” (cum îmi spune că-i denumirea primului pește păcălit) împlinește dorințe. Nu-mi pasă, io oricum mi-am pus. Peste tot plutesc chestiile alea albe, de la ciulini, ce se zice că aduc noroc. Dă, dragă Doamne! Dă! Nu pot să nu remarc că anul ăsta sunt, ca nicioadată, și-o droaie de muște, peste tot. Și ciori. Mai sunt, pe lângă rațele și gâștele obișnuite, și câteva specii de galițe care fac urât, urât de tot. Zici că ba strigă, urlă, parcă-s voci de oameni care se sfădesc, ba râd isteric. Nici ele nu cred că știu ce fac. Noroc că ne-am obișnuit cu ele și nu mai tresărim când le-auzim. Noroc și că bate vântul când arde soarele, altfel n-am fi rezistat atât. Simt cum mă înnegresc tot mai tare, o să fiu ca o țigancă, vara asta sigur n-o să am nevoie de suplimente de vitamina D. E încă iulie, luna mea preferată. Și-i vară, chiar vară.
Adevărată.
Cu drag și cu iubire,
26 iulie 2020
“Trăirile Aurei” le găsiți aici⬇️⬇️⬇️
https://www.libris.ro/trairile-aurei-vol-2-aura-b-lupu-LIB978-606-029-131-2–p13043428.html
și aici⬇️⬇️⬇️
Mulțumesc!
Lasă un comentariu