Precauți

Într-o lume care a luat-o razna, în care ne este frică și de umbra noastră sau din contră, bravăm și declarăm că nu ne este frică de nimic, în care judecăm mai mult decât înțelegem, în care declamăm mai tare decât ascultăm, în care primează ura în fața iubirii, în care nu mai știm ce să credem și mai ales în ce, în care informațiile-s contradictorii și se bat cap în cap, în care nici experții nu se mai pun de-acord iar noi, muritorii de rând, habar n-avem pe cine să mai credem, în care incertitudinile, grijile și fricile ne copleșesc, în care fiecare zi e o nouă provocare și-n fiecare clipă pășim pe nisipuri mișcătoare, rămâne o singură constantă: credința-n Dumnezeu.

Să facă fiecare ce simte că-i bine și corect. Ce-i spune inima și sufletul. Nu crezi că există virus? Foarte bine! Dar lasă-i pe ceilalți să creadă – sau nu! – în ce vor ei, nu încerca să-i convingi de crezul tău. Io am unul: întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, făcătorul cerului și al pământului. Dar asta nu înseamnă să ies în bătaia gloanțelor, cu pieptul dezgolit, crezând că Dumnezeu mă apară și mă ferește. O țâră mai trebuie să mă feresc și eu și să stau cuminte, pe curul meu.

Am evitat să mă pronunț în privința asta, ce-i bine să faci sau să nu faci în pandemie. Nu-i treaba mea. Nu sunt expert. Și respect decizia fiecăruia, e treaba lui, să creadă sau să fie Gică-contra. Eu știu că am urmat indicațiile oficiale, ne-am ferit, am purtat mască, ne-am spălat și dezinfectat des pe mâini, eu n-am fost la cumpărături câteva luni, doar Adi a mers, nu ne-am întâlnit cu nimeni tot câteva luni. Am stat în bula noastră. N-am plecat în concediu nici în mai, în Menorca, nici acum, în iulie, nu ne-am dus în România. E alegerea noastră. Sergiu și Vlad la fel, au fost la fel de precauți.

Doamne dă ca toată povestea asta, cu pandemia, să fie doar o mare păcăleală, Doamne ajută să se dovedească a fi o mare conspirație iar virusul ăsta să nu existe, așa cum văd că susțin din ce în ce mai mulți. Până atunci însă, prefer să fiu la fel de rezervată, așa cum am fost și până acum. Și la fel de precaută. Nu doar pentru mine, pentru noi, ci pentru toți.

Să fim – și să rămânem! – sănătoși!

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

16 iulie 2020

 

6 răspunsuri la „Precauți”

  1. Fix, dar fix asta gândesc şi simt şi eu. Vreau să fiu mai rea decât de obicei, pentru că am obosit, şi spun că vreau să fiu lăsată-n pace să fiu proastă şi să-mi văd de masca mea, dacă asta vreau. Mno, atât. 😀
    Sănătate să aveţi, Aura dragă!

    Apreciat de 1 persoană

    1. No așe și no atât! Ce mi s-a acrit și mie să mă toot justific!
      Mulțam fain, Potecuță dragă, asemenea îți doresc!

      Apreciat de 1 persoană

  2. Cred ca aceasta precautie este binevenita.
    Cunosc si eu teoriile cum ca acest virus nu exista…..etc. Totusi, eu cunosc o persoana care a decedat datorita acestui virus si o alta care e in spital in stare grava. Ambele persoane au peste 60 ani si au si alte afectiuni, unele chiar grave. Pot spune ca cei doi erau asociati intr-o afacere si aveau o gramada de bani dar in fata acestui virus….banii nu au contat.
    Deci, mai bine sa ne protejam, atat cat putem……pt ca sa nu regretam mai tarziu
    O zi buna!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Cunosc și eu persoane care-au fost infectate, tinere și în putere, fără alte afecțiuni, dar când le-am întâlnit după boală, erau de nerecunoscut. Au spus același lucru pe care l-am scris și eu, și-au văzut moartea cu ochii și-a fost cea mei grea încercare prin care au trecut. Și vorbesc despre tratament și spitalizare aici, în Belgia, unde sistemul medical și condițiile sunt de top. Mulțumesc, zi bună îți doresc, să fim și să rămânem! sănătoși!

      Apreciat de 1 persoană

  3. Unii cred in existenta virusului, atii nu. Nu imi place comparatia cu credinta in Dumnezeu si ateismul. Sunt oameni, si oameni. Ca intotdeauna in fata problemelor vietii, se contrazic la modul cel mai derutant. Precautia este calea inteleapta, asa gandesc. La randul meu cunosc doua persoane care au murit de COVID, am cunostinta de una care de 5 saptamani se chinuie cumplit in spital cu simptomele virusului ucigas. Deci, exista.

    La sfarsit de septembrie cand scriu, cazurile de imbolnaviri s-au inmultit infricosator in Romania si in multe alte tari. Sa fie al doilea val, cum s-a anuntat? Aici este baiul, nu avem raspuns sigur , nici macar specialistii…Ne ramane speranta, ea nu moare decat odata cu noi.
    Sanatate , la toata lumea!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mulțumesc pentru vizită și comentariu. Da, așa este, speranța moare ultima.
      Mama zice așa: „Sănătate să avem, că-n rest le-om face pă tăte!”

      Apreciază

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.