Oboseală

Nu-s obosită, îs ruptă de oboseală. Dar de data asta nu-mi vine să mă pun în cur și să mă cînt. 😉 https://aurablupu.com/2018/01/24/femei/
Nu, de data asta sînt, cu tot cu oboseală, fericită. Am făcut curat în toată casa, de sus pînă jos, am scăpat de tot praful adunat în timpul lucrărilor, am reușit în sfîrșit să mai așez la locul lor o parte din lucrurile împrăștiate. Bine, mai sînt multe de făcut, dar măcar și-a recăpătat aspectul de “acasă” și nu de șantier. Cînd casa mea devine cîmp de lucru, nu mă simt bine. Sînt o sîcîită în privința asta, praful, agitația, casa întoarsă cu curu-n sus mă agită, îmi dă o stare de neliniște continuă și de stres. Îmi place să știu fiecare lucrușor la locul lui, iar cînd nu găsesc ceva, e bai. Îmi rămîne pe creier, chiar dacă nu-i ceva important, io trebuie să știu ce s-a întîmplat cu el, unde și de ce a dispărut. Cînd însă casa e curată, sînt în elementul meu, liniștită și împăcată. Săptămînile astea mi-a fost destul de greu, știu că era un lucru necesar, musai de făcut (schimbatul acoperișului) dar ce-aș mai fi vrut să am o baghetă fermecată și cu-n simplu hocus-pocus să-l înlocuiesc! Partea bună este c-am scăpat de lucrurile adunate-n ani, am făcut o curățenie-n toate planurile. 😉 Plus că am acum un loc unde să ies și un acoperiș nou-nouț.

Da, sînt ruptă de oboseală dar e o oboseală din aia, plăcută, mulțumitoare. Și, ca să mă relaxez, am ieșit pe acoperiș, să mă uit la cer, la pomi, la soare, ba am avut și-un musafir, un porumbel curios.

Cînd oboseala-i din aia, plăcută, e altă treabă, nu? 😉

Cu drag și cu iubire,

Aura.

22/06/2020

6 răspunsuri la „Oboseală”

  1. Felicitari!!!Chiar ca ,,oboseala” asta cu stres si anxietate face bine cand totul se termina.Iti aduce o bucurie sufleteasca,taaaaare linistitoare!!!Parca si aerul iti ajunge in plamani foarte curat si usor!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mulțumesc frumos, Doinita! ❤

      Apreciază

  2. Eeei, aşa da! Tare mă bucur pentru tine! Şi ce loc frumos ai acolo, eşti mai aproape de senin şi tare bine e!
    Vai de mine, Aura! Devin vrăjitoare când se schimbă locul unui obiect. Fix ca tine. Şi nu vorbesc de ceva ce folosesc toată ziua. Îmi amintesc de diverse, de prostii în genul: capsatorul. Unde-i capsatorul? Nu l-am folosit de ani, dar ştiam că-i în sertarul x. De ce nu mai e? Unde e? 😳
    Deci… da. 😀

    Apreciat de 2 persoane

    1. Mulțumesc frumos, Potecuță! Tare bine mai e, încep nu doar să mă consolez cu gândul că n-am grădină ci chiar să prefer acoperișul. 🙂 Mă bucur că mă înțelegi, deci nu-s singura obsedată, yeee! Te îmbrățișez! ❤

      Apreciat de 1 persoană

      1. Numai ai grijă cum pui șezlongul, să nu crape țigla! Că nu vreau să mai trăiesc curând coșmarul pe care l-am simțit vezi bine și eu, într-un mod empatic, cât a durat construcția acoperișului. Păi ce credeai? 🙂 Habar nu aveam de ce mi-a fost rău în toate zilele acelea…

        Apreciat de 1 persoană

      2. Ooo, Condei, iar m-ai emoționat! Da’ acum simți și fericirea mea, seară de seară, când mă uit la cer, așa-i? 🙂 Mulțumesc din suflet și-ți trimit toată starea mea de bucurie. De ailaltă, nici nu vreau să pomenesc!

        Apreciază

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.