Nu-s obosită, îs ruptă de oboseală. Dar de data asta nu-mi vine să mă pun în cur și să mă cînt. 😉 https://aurablupu.com/2018/01/24/femei/
Nu, de data asta sînt, cu tot cu oboseală, fericită. Am făcut curat în toată casa, de sus pînă jos, am scăpat de tot praful adunat în timpul lucrărilor, am reușit în sfîrșit să mai așez la locul lor o parte din lucrurile împrăștiate. Bine, mai sînt multe de făcut, dar măcar și-a recăpătat aspectul de “acasă” și nu de șantier. Cînd casa mea devine cîmp de lucru, nu mă simt bine. Sînt o sîcîită în privința asta, praful, agitația, casa întoarsă cu curu-n sus mă agită, îmi dă o stare de neliniște continuă și de stres. Îmi place să știu fiecare lucrușor la locul lui, iar cînd nu găsesc ceva, e bai. Îmi rămîne pe creier, chiar dacă nu-i ceva important, io trebuie să știu ce s-a întîmplat cu el, unde și de ce a dispărut. Cînd însă casa e curată, sînt în elementul meu, liniștită și împăcată. Săptămînile astea mi-a fost destul de greu, știu că era un lucru necesar, musai de făcut (schimbatul acoperișului) dar ce-aș mai fi vrut să am o baghetă fermecată și cu-n simplu hocus-pocus să-l înlocuiesc! Partea bună este c-am scăpat de lucrurile adunate-n ani, am făcut o curățenie-n toate planurile. 😉 Plus că am acum un loc unde să ies și un acoperiș nou-nouț.
Da, sînt ruptă de oboseală dar e o oboseală din aia, plăcută, mulțumitoare. Și, ca să mă relaxez, am ieșit pe acoperiș, să mă uit la cer, la pomi, la soare, ba am avut și-un musafir, un porumbel curios.
Cînd oboseala-i din aia, plăcută, e altă treabă, nu? 😉
Cu drag și cu iubire,
Aura.
22/06/2020
Lasă un comentariu