De ieri seară respir greu, mă sufoc, tușesc urât, ceva parcă-mi apasă pe piept, inima o simt ca strânsă într-un clește, ochii zici că-mi ies din cap, gâtul e contractat, dorm foarte rău cu tot cu somnifere (da, le-am reluat, pe când mă bucuram că am scăpat de ele). Rinichii radiază de durere, constipația îmi dă bătăi mari de c…ap 🤪, tot corpul mă doare, sunt amețiță, moleșită, energie am un pic cât să mă târăsc din pat, palmele îmi ard, o durere surdă și sâcâietoare îmi pulsează-n tâmple. După câte-un acces de tuse simt că-mi vine doar să mă întind pe jos, să mor. Mi-e foame dar mi-e și greață, în același timp, gleznele-s umflate, la fel și degetele, pleoapele. Bineînțeles că sunt și deprimată și plâng din senin, din orice, nervii-s praf, tresar, mă sperii la orice, lacrimile mă ard, le simt de parc-ar fi acid și-apoi ochii mă ustură, zici c-am tăiat ceapă.
Mulți recunoașteți simptomele, nu-i așa? E stresul care face ravagii-n corp. E burn-out-ul dezlănțuit. După două săptămâni de bombardare cu probleme, zi de zi (câteodată chiar mai multe, în aceeași zi), era de așteptat s-o iau pe coajă și să clachez.
Cel mai frustrant e când uiți de boală, când te simți excelent, nu mai iei pastile, dormi bine, faci sport și totul e (aproape) perfect. Și-apoi apare ceva care-ți reamintește că nu, nu ești un om normal și sănătos, era doar o iluzie, o fantasmă, o păcăleală. Ăsta-i momentul cel mai greu. Când trebuie s-o iei – iar! – de la capăt.
Măcar acum știi direct ce ai de făcut, programarea la medic, în primul rând apoi ceilalți pași, de stabilizare.
Asta e. V-am scris asta nu ca să-mi plângeți de milă sau să vă impresionez. La starea de acum vă spun drept că mă doare-n cot! Vreau doar să vă atenționez. Cu burn-out-ul nu-i de glumă, nu-i de joacă, iar stresul dezlănțuit face ravagii-n corp.
Aveți grijă, nu așteptați până-i prea târziu, până vă epuizați suprarenalele. Pentru ca să dregeți apoi smântâna, e mult, mult mai greu.
Aura.
08/06/2020
Stresul cronic – Burn-Out – Epuizarea suprarenalelor
SINDROMUL DE EPUIZARE SUPRARENALE (sindromul oboselii cronice) – PROBLEMA DE SĂNĂTATE NR.1 a prezentului
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu