Fără chef

Am plecat cam fără chef de-acasă, văzând cum dansează copacii de peste drum am știut că bate (iar!) tare vântul. Iar după cât de frig era în curte, nici la o temperatură acceptabilă nu mă puteam aștepta. Știam însă că trebuie să ies, să-mi încalec bicicleta și să plec. Visez tâmpenii de câteva zile iar dacă stau numai în casă, e și mai rău.

E cumplit pentru cei forțați să stea numai în casă, de-atâtea săptămâni. E groaznic să văd atâția oameni îmbotnițați. E o imagine cu care nu m-am obișnuit. E îngrozitor să fim siliți să stăm fiecare doar în pătrățica lui. Ieri am fost pentru prima oară într-un magazin, de 9 săptămâni, și am rămas mască (ce expresie tâmpită!) cât sunt oamenii de încruntați, morocănoși și speriați. Nimeni, absolut nimeni nu mi-a zâmbit.

Nu știu ce o să se întâmple pe mai departe, de luni aici se deschid și școlile, piețele… Deja s-au format grupuri pro și contra, iar ăsta nu-i un semn prea bun, zic eu, nu cred că am învățat ceva din toată povestea asta. Din contră, am impresia că prăpastia s-a adâncit…

Acum stau pe o bancă, la soare, vântul bate dar e acceptabil, nu-i nici atât de frig pe cât m-am așteptat. Îmi pare bine c-am ieșit… O să merg o bucată din drum pe jos, să simt pământul sub picioare, de pe bicicletă e mai greu. Da, am nevoie de stabilitate, de împământare… Pentru că acum, în vremurile astea schimbătoare, instabile, pământul de sub picioare e tot ce am concret.

Cu drag și cu iubire,

Aura.

14/05/2020

 

 

10 gânduri despre „Fără chef

  1. Stii, mi-am dat seama ca masca are o utilitate la care nu ma gandisem. Uneori, ma mai trezeam zambind pe strada, neputand sa ma abtin, fie la un gand fugar, fie la ceva ce vedeam atunci, in acel moment, iar lumea se uita stramb. Acum am putut sa zambesc pe sub masca in deplina siguranta. Haha!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Trist! Sper totuşi să nu ne fi depărtat şi mai mult decât oricum eram. Trebuie să recunoaştem că şi înainte de perioada asta s-au scris tone de texte despre distanţa dintre noi, despre cum stăm cu nasu-n ecrane de telefon şi atunci când suntem pe stradă sau unii lângă alţii, despre cât de superficiali suntem. Deci perioada asta nu a făcut decât să evidenţieze şi mai mult aspectul ăsta. Dacă şi acum dăm vina pe… „exterior” în loc să ne recunoaştem propria vină şi să facem ceva, înseamnă că nu mai avem absolut nicio şansă.
    Dar da, e trist să nu mai vezi oameni zâmbind, oameni unii lângă alţii… sper să fie doar o perioadă.
    Te pup, Aura!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns la Katherine Anulează răspunsul

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.