Crezi că știi ce este durerea, asta până când vine una care te izbește de toți pereții și te dezintegrează, te sfărâmă bucăți, te face să zgârii pereții cu unghiile, să-ți muști buzele până la sânge și să strângi pumnii până încheieturile ți se albesc.
Multe dureri sunt tipărite în fibrele sufletului, impregnate în atrii, tatuate în ADN, le ștergi cu clor, încerci să le albești cât de cât, reușești doar să le mai decolorezi și-ți dai seama la un moment dat că singurele șterse sunt doar cele suprapuse de alte dureri, și mai mari, și mai intense, și mai pregnante, și mai adânci.
Sunt dureri și dureri… Unele te mutilează pe veci, alte-ți rup, îți smulg unghii, îți zgândăresc rana închisă și-o reînnoiesc.
Toate durerile dor. Toate te hăituiesc, te bântuie și te epuizează, te fac să nu dormi. Uneori încerci să le astupi, să le îngropi cât poți tu de adânc, dar ca și lava ce clocotește, răbufnesc, când și când. Și-ti dai seama că erupând, mistuie totul în cale, arzând. Purifică și te transformă într-un nou „eu”, într-o altă varianta a ta, renăscând. Prin toate durerile impregnate, tatuate în fibrele corpului tău, îți dai seama că de fapt tu devii unic, devii cea mai bună varianta a ta.
Împotriva durerii nu ai antidot, nu ai calmant, nu ai decât o putere dată la naștere de-a o-ndura. De-a învăța să trăiești alături de ea. Să ți-o faci prieten, să-ți devină aliat, să știi că de fapt durerea e de partea ta, pentru binele tău cel mai înalt.
Cu drag și cu iubire,
04/05/2020
Donație
Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!
€10,00
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu