Azi a fost prima dată când am scris un text și-apoi l-am șters, voit. N-am făcut-o niciodată, ce scriu sunt bucăți rupte din mine, înșirate, răsfirate, prin care mă arăt, mă expun și chiar dacă aleg să nu le public, le păstrez. Când azi le-am șters am simțit că mă neg, mă pierd. Că o parte din mine, moare. Tot așa cum simt că am mai pierdut ceva, pe parcursul celor doi ani de scris. Cu corpul descompus, cu oasele albite, cu viermii colcăind în găvanele rămase, m-am risipit prea mult, prea departe. Prea des. Plouă. E frig. S-a înnoptat. Bucățile din mine azvârlite, risipite, s-au întors, m-am reîntregit. M-am refăcut. Sunt o răsfățată, o pisică ce are nouă vieți. O pasăre Phoenix. De fiecare dată când mor, renasc.
Pasărea Phoenix
Și eu, și cuvintele mele.
Chiar dacă le dau „delete”…
Cu drag și cu iubire,
Aura.
29/04/2020
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu