… fugi până la capăt de lume și-aș lăsa în urmă dușmănia, egoismul, ura, frica, încrâncenarea, gelozia.
Aș pleca c-o barcă pe mare, în larg și-aș abandona pe mal urâțenia, cruzimea și putreziciunea ce colcăie, umple de miasme tot ce-i bun, frumos.
Aș zbura cu un balon, într-o nacelă, departe, sus-sus, în văzduh și-aș arunca peste bord tot ce nu-i ceresc, înălțător, tot ce adumbrește-o bucurie, tot ce strică fericirea și întunecă priviri.
Aș spăla cu ploi calde, torențiale, murdăria și petele din ochi, aș limpezi mințile întunecate, pline de tenebre și secrete și-aș sădi lumini și flori.
Aș șterge cu buretele toată minciuna, falsitatea, prefăcătoria și-aș desena curcubee, fluturi și nori.
Aș strânge în brațe simplitatea, adevărul, naivitatea, puritatea și le-aș împrăștia.
Dar cum nu pot face toate astea, fac ce pot.
Și scriu.
Cu drag și cu iubire,
Aura.
22/04/2020
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu