Aseară, uitându-mă la lac, la cer, la tot ce ne înconjura, l-am întrebat pe Adi oare ce-ar fi dacă n-am mai putea părăsi perimetrul ăsta defel, dacă am fi nevoiți să rămânem aici, în Hamme, pe veci, fără să mai putem vreodată pleca. Și, vă spun drept, m-a luat așa, cu frig… Dar apoi tot eu am încercat să mă îmbărbătez și-am zis că și înainte tot așa era, mulți oamenii acolo unde se nășteau, trăiau și mureau, fără să plece vreodată în altă parte, nu? Ne-am amintit apoi de începuturile și aventurile noastre, de mersul dintr-un oraș în altul, ce maaare lucru ni se părea, când am plecat prima oară peste graniță, când am mers prima oară cu autocarul, avionul etc. Toate au fost aventuri, experiențe minunate care acum, când suntem privați de ele ne lipsesc foarte mult.
Poate că dacă n-am fi fost învățați cu toate astea, acum nu ne-ar mai fi atât de greu să ne obișnuim cu rămasul în același loc. Încerc să văd partea plină a paharului, consider că avem un mare noroc să locuim aici, unde-i atâta natură și sălbăticie, sunt atâtea locuri frumoase și-avem și posibilitatea să le vedem. Cei care vă întrebați cum și de ce postez atâtea poze cu plimbări, să știți că nu-i ca să vă fac, Doamne ferește-n ciudă, aici, în Belgia, suntem încurajați să facem mișcare în aer liber – mersul cu bicicleta, plimbările și joggingul – împreună cu încă un membru al familiei, care locuiește sub același acoperiș și nu prea departe de casă, avem voie s-o facem.
Da, ar fi cumplit să nu mai putem pleca niciodată de aici și mă rog la Doamne-Doamne să ne ferească de așa ceva. Pentru că mi-e foarte dor de-ai mei, de toți membrii familiei care-s la 2000 de km depărtare, de prietenii noștri, mi-e dor de mare, mi-e dor de tot ce nu-i aici…
Duminica de Paște am petrecut-o ca de obicei, de 13 ani încoace, în familie, familia noastră, care suntem doar noi, cu noi: io, Adi și băieții. Și pentru asta mulțumesc lui Dumnezeu, pentru că au fost ani în care nici pe ei nu îi aveam cu mine. Așa că am învățat să prețuiesc ce am.
Paște fericit!
Cu drag și cu iubire,
Aura.
20/04/2020
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu