Cursuri on-line

Dimineață, devreme (muult prea devreme!) dau să mă duc la baie, iar la aia de sus tre’ să trec prin camera lui Vlad. Cu ochii cârpiți de somn, în pijama și cu păru’ vâlvoi, îl văd așa, ca prin ceață, în fața monitorului. O întrebare-fulger îmi trece prin cap – de ce-i așa devreme treaz?- și n-apuc să-mi răspund, c-aud râsete și-un „Good morning, Mrs.Lupu!”. Belesc ochii, Vlad râde strâmb, văd mai mulțe fețe pe ecran. Era la cursuri on-line!
Fuck. Mă precipit pe usă afară, bine că n-am picat pe scări. Răsuflu ușurată, și-mi pare și mai bine că nu ieșeam din baie! Ha!
Aveți grijă cu carantina asta, luați-vă la revedere de la noțiunea de intimitate, umblat în curu’ gol prin casă, scărpinat, căscat și alte chestii pe care le facem în privat. Ochiul mic și indiscret al camerei video ne urmărește peste tot!
Fiți vigilenți. Ascundeți-vă! Că nu se știe cine vă urmărește. Tele-workingul ăsta și tele-școala ne-au invadat viețile private dom’le, nici la baie nu mai poți să mergi liniștit!