Și uite că dacă nu ne-am făcut noi timp, a avut universul grijă să ne dea destul timp. Și ne-a pus pe stand-by, ne-a scos în pauză.

Mi-am adus aminte ce scriam acum doi ani: https://aurablupu.com/2018/05/03/urme/

„Momentul în care care hotărăști să te schimbi, să faci altceva, să asculți în sfârșit de tine și de nevoile tale, este declanșat de obicei – și din păcate –, de o boală. Până când corpul nostru nu spune stop!, continuăm în virtutea inerției, surzi și orbi la strigătele lui de ajutor. Abia când suntem pe marginea prăpastiei, ne trezim. Ne dezmeticim. Ieșim din ceață. Câteodată prea târziu. Alteori exact la timp.”

Surzi și orbi la strigătele de ajutor, boala vine să ne trezească din inerție. Să ne silească să luam măsuri. Să ne oblige să facem ceea ce am amânat de prea multe ori. Să petrecem timp cu noi înșine, cu familia noastră, în cuibușorul nostru, la acasele noastre.

Preocupați să facem ce trebuie, să muncim până la epuizare, să onorăm deadline-uri, să terminăm proiecte, să finalizăm tranzacții etc., acum suntem siliți să le lăsam pe toate baltă și facem și altceva. Am fost scoși din priză. Și ne dăm seama că acum putem face ceea ce ne doream, tânjeam și tooot amânam din lipsă de timp.

Ce mi se pare însă ciudat este că multi nu știu ce să facă cu timpul ăsta. Deși primesc timpul de care se plângeau că nu dispun, acum se plâng că nu știu ce să facă cu el.

Păi cum să nu știi? Acum avem tot timpul din lume să facem yoga, să medităm, să facem curățenia de primăvară, să petrecem timp de calitate cu copii noștri, să încercăm rețeta aia minunată, să stăm o oră-n baie, în cada plină cu spumă, cu căștile pe urechi ascultând asta 🙂  https://www.youtube.com/watch?v=ps43KwRm6pQ

și două felii de castraveți pe ochi, să ne uitam la serialul preferat, să citim cărțile cumpărate acum un an și pe care s-a așternut praful, să petrecem serile liniștiți, pe terasă, în gradina noastră, cu un pahar de vin în mână admirând apusul, să privim cum răsar stelele, să ascultăm pasările, să pictam tabloul visat… și câte și mai câte!

Trebuie doar să ne amintim toate lucrurile pe care le-am tooot amânat. Și să le facem acum, când avem timp destul. Timp pentru noi înșine și pentru familia noastră. Să ne amintim că noi și ei suntem importanți, că noi și ei suntem adevăratele priorități. Nu deadline-urile, nu finalizarea tranzacțiilor, nu terminarea proiectelor. Să ne amintim…

 

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

16/03/2020