Ieri am fost la cumpărături și nimeni nu purta mască, aglomerație zero, iar standurile erau pline. Făina, la locul ei, zahărul, la locul lui, conserve câte și de care vrei. Da’ știți ce n-am mai găsit? Dezinfectant pentru mâini. Ăsta era singurul epuizat. Leșinat, cu limba de-un cot, inexistent de-a dreptul. În trei magazine, că-n restul n-am mai insistat, n-am mai avut io chef să umblu de-a lela, prin perdeaua de ploaie și vântul enervant.
Belgienii-s în continuare relaxați, n-au nicio treabă, autobuzele circulă, școlile-s deschise, ieri Vlad îmi povestea că-n aula facultății behăiau într-o veselie mulți dintre colegii lui, fără măști, fără extra-măsuri de protecție. Ba la spitalul universitar din Gent au rămas și fără reactivi pentru testare…
Nici nu știi cum e mai bine, să fii ca belgienii – relaxat și să te doară la patină de coronavirus, sau panicat ca și românii și să iei magazinele cu asalt, să dai bir cu fugiții și să pleci înapoi în țară, să-i mai îmbolnăvești și pe ăia, plus țările prin care tranzitezi, etc.
În Dendermonde, care-i la doi pași de noi, sunt deja doi betegi, în total numărul în Belgia cică-i de 239 (primul pacient fiind detectat în 2 martie, în urmă cu numai o săptămână!).
„Sinds het begin van de epidemie ligt het totaal aantal besmettingen in België dus op 239.” – și asta o zice site-ul oficial https://www.info-coronavirus.be/…/39-nieuwe-besmettingen-m…/
Povesteam cu Adi că trăim vremuri de excepție. Acum nu știu cât – și pentru cine! – sunt în sensul bun sau nu, dar e evident că-s extraordinare. În copilărie am dat de niște cărticele, într-un dulap vechi, cu povestiri fantastice, îmi pare rău că nu știu ce s-a întâmplat cu ele, dar una dintre cărticele avea titlul „Gripa Roșie” și era și cu ilustrații. Ghiciți povestea, nu? Exact ce se întâmplă acum, în realitate. Citind atunci știu că, deși eram o mucoasă de copil, zâmbisem neîncrezătoare, eee, cam trasă de păr povestea asta, să moară atâția oameni de la o răceala? Aiureli! Ce-aș mai vrea și acum să pot spune același lucru și să fiu la fel de sceptică!
Sunt vremuri incerte. Cert e mirosul sobei care trosnește, focul vesel, ploaia care cade fără încetare și optimismul meu. Ne scriem cu Adi și facem glume: să-l aștept acasă cu horinca pe masă, că aia sigur omoară toți virușii și, după ce ne dezinfectăm cu ea pe mâini, s-o bem. Apoi griji să nu ne facem, c-avem provizii de slănină-n beci și destulă ceapă și usturoi, pită de casă știu să fac, apa încă curge la robinet și-o fierb și storc în ea lămâie, apoi în rest, mai vedem…
Sa fim (și să rămânem!) sănătoși!
Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
10/03/2020
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu