My happy place

De fiecare dată când viața mă-ncearcă la greu, închid ochii, inspir adânc și… plec. Evadez. Măcar pentru câteva clipe sunt departe. De probleme și de griji, de gânduri și de supărări. Aud valurile, simt briza mării și aerul sărat, nisipul fierbinte sub tălpi și mă liniștesc. Câteodată suficient de mult și de bine încât să pot s-o iau de la capăt, alteori nu prea…

Ieri a fost o zi aiurea. Încă de dimineață totul s-a dat peste cap. Planuri, orare, scheme s-au dezintegrat sub ochii mei, punându-mă greu la încercare. Când programezi ceva cu multă grijă și vine un dobitoc care are chef să-ți strice planurile, doar pentru că poate și-i negru pe mațe, e frustrant. Eram la un pas distanță să clachez. Și mi-am amintit de locul meu fericit, pe care terapeutul m-a sfătuit să mi-l găsesc și-n care să mă imaginez de fiecare dată când simt că pierd controlul.

Câteodată funcționează, alteori nu. Azi-noapte n-a prea funcționat, m-am perpelit între cearceafuri și m-am sucit și răsucit în pat până când mai că n-am căzut din el. În momente din astea îmi pare rău c-am renunțat la fumat. Și-mi pare bine c-am aruncat somniferele, altfel tentația ar fi fost prea mare și mă reapucam de ele.

Azi, primul lucru, după o noapte aproape albă, ăsta a fost, să-mi caut imaginea favorită și s-o contemplez, în căutarea liniștii și a controlului, ca să n-o iau pe câmpii.

Cât și dacă am reușit, o să văd la noapte.

Cu drag și cu iubire,

somnambula,

Aura B. Lupu

28/01/2020