Io știu că v-am obișnuit să fiu veselă și zâmbitoare tot timpul, da’ nu-s. Am zile-n care-mi plouă și-mi ninge, în care tristețea mă bântuie și lacrimile curg, fără rost. Când n-am motive să fiu tristă și supărată, dar așa-mi vine.
Nu mai reprim nimic. Mi-am înghițit lacrimile și tristețile de prea multe ori, de prea multe ori le-am ascuns. Acum, chiar și fără motiv, dacă-mi vine să plâng, plâng. Dacă am chef să fiu tristă, îs.
N-o să mă prefac doar ca să păstrez o aparență, să mențin o impresie pe care și-a format-o cineva. Îs om, îs veselă și-s tristă, am zile rele, am multe zile bune și am tristeți, melancolii fără motiv. Zile-n care doar ascultând o melodie mă îneacă plânsul, doar văzând o scenă dintr-un film sau citind un pasaj dintr-o carte, mă apuc-un dor. De ce? Nici io nu știu. Voi știți întotdeauna cum și de ce?
Nu mai căutați și disecați și despicați firul în patru. Multe stări, multe emoții vin doar ca să le trăiești. Să le experimentezi. Când cautăm motive-n spate, analizăm prea mult și ne batem capul cu-ntrebari fără răspuns, ratăm momentul. Ratăm emoția și trăirea de moment.
Azi am chef să fiu tristă. Să-mi plâng de milă, să mă văicăresc. Să mă scufund în butoiul cu melancolie și să mă dau cu curu’ de pământ. Să cuget la neliniști metafizice (nu știu ce-s alea, da-mi place cum sună! 😜). Să plâng inevitabilu’ și fatalitatea, nimicnicia vieții și inutilitatea ei. Să-mi fie dor de tot și toate, să-mi pară rău și să regret. Să mă vaiet că afară-i frig și plouă, că ceru-i înnorat și că-i urât. Că trece imediat și anul ăsta, că timpul zboară și c-am îmbătrânit.
No, asta am chef azi, asta fac. Să fiu și tristă, și supărată.
Chiar și fără motiv…
Cu drag și cu iubire,
Aura.
21/11/2019
Aura B. Lupu 
Lasă un răspuns către Issabela Anulează răspunsul