Pustiu(de bine)

Afișarea cu ostentație a credințelor limitative,  „că așa se face și așa e bine”,  a ideilor preconcepute și îndârjirea neacceptării unor alte idei, agățarea cu disperare de „EU am dreptate!”, datul cu părerea FĂRĂ să ți se ceară, doveditul cu orice preț că mi-s „dăștept” și uite ce moț am, indică o mare nesiguranță de sine. Când nu ai curajul să-ți asumi cine (și ce) ești (ex. celor de pe Facebook care nu-și pun poza de profil și se ascund în spatele ecranelor) da’ de comentat, comentezi neîncetat și critici absolut orice, nimic nu-ți place, nu te satisface, ai o nesiguranță mare-n tine.

E firesc să te-ndoiești din când în când de capacitățile tale, să-ți pui întrebări, să vrei să fii mai mult, dar asta nu înseamnă să-ți proiectezi complexele pe alții, să încerci să pari altfel decât ești. Dacă mă faci pe mine prost/proastă, nu devii tu mai deștept. Dacă mă desconsideri pe mine, nu ești tu mai superior. Iar rămânerea în credințe învechite, doar pentru că „așa se face și așa e bine”, crede-mă, n-o să te ajute cu nimic. O să rămâi în umbră, în spatele ecranului, comentând și dându-ți peste tot cu părerea, încercând doar să pari altcineva, decât ești.

Seara, când mergem la culcare, tot noi cu noi rămânem, cu nimeni altcineva. Iar dacă nouă ne e frică de noi înșine, să nu ne mirăm că devenim însingurați, triști și deprimați.

Asumă-ți cine ești, nu te mai ascunde, nu te mai preface ca ești ceea ce nu ești.

Ca să fii deștept, nu-i nevoie să-i faci pe alții proști, să ieși în evidență nu-i nevoie să-i calci pe alții în picioare, iar simțindu-te superior poate că-ți aduce satisfacție dar, nu uita, superioritatea atrage cu sine și singurătatea și pustiul. Golul apăsător.

OK, ai dreptate. Te simți mai bine? Ești mai împlinit? Nu cred…

Trăiți-vă viețile cu bucurie, cu plinătate. Nu-i musai să fii cel mai „dăștept”. Să fii însă asumat, OM-ul care-și exprima o părere cu bunătate, cu empatie, cu omenie, asta-i cel mai important.

Cu drag și cu iubire,

Aura.

26/10/2019

Hamme