99%

Dacă stau mult pe gânduri, despic firu-n patru, analizez și studiez prea mult, sunt 99% șanse să mă răzgândesc. M-apucă frica, îndoielile, apar întrebările, punctele de suspensie… Dau în spate, mă codesc.

Când însă mă hotărăsc rapid, mă liniștesc. M-am hotărât și gata, merg doar înainte, indiferent ce va urma.

„Dacă și cu parcă” mă-ncurcă, mă opresc.

„Fie ce-o fi” însă îmi dă un sentiment de… libertate, de mulțumire. De împăcare.

Nu spun că-i rău să fii mai temperat, mai calculat. La mine însă nu funcționează, e rețeta sigură pentru insucces. Când îmi urmez impulsul, instictul, dorința aia aprinsă, scânteia de moment, totul se alinează, se mulează după ceea ce-mi doresc. Știu, pare ciudat, SF, dar, de fiecare dată când m-am ascultat io pe mine, fără alte „bruiaje” (ca să le zic așa), rezultatul a fost mult peste măsură, mai extraordinar decât orice-am anticipat.

În zilele astea, când știm cum o să fie mâine, cum să ne-mbrăcăm, care-i prognoza, unde să investim, ce-i profitabil și ce nu, când totu-i plin de calcule, de analize, de studii peste studii, de procentaje etc., să te arunci cu capul înainte e ceva nebunesc.

Dar totuși, câteodată, avem nevoie de-un strop de nebunie, de-un „Fie ce-o fi!”.

Pentru că mai știi? Poate că ăsta-i drumul spre succes. 😉

Cu drag și cu iubire,

(și c-un strop de nebunie)

Aura.

09/10/2019