Amintiri pline de culori.
Și lacrimi.
Atât de frumoasă-i toamna!
Și-atât de plină,
cu tot ce vrei.
Sau nu vrei…
Copaci colorați,
alei pline de umbre
și frunze uscate.
Cerul albastru,
ce-l vezi printre crengi,
e locul spre care privești cel mai des.
Suspini. Și-apoi taci.
Acolo-i cineva, departe,
plecat.
Și-i mult prea departe de-atingerea ta.
Și totuși e mângâierea
și alinarea din toamna asta,
Ce poate că nu-i la fel de colorată,
cu siguranță-i mai tristă,
și mai bogată.
Cu amintiri.
Cu drag și cu iubire,
Aura.
04/10/2019
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu