Mai știți cum urlă Mel la sfârșitu’ „Inimii neînfricate”? No, cam așa îmi vine și mie, de-o vreme-ncoace, să strig.
De parcă aș lăsa în urmă o haină grea. Și, cu fiecare pas, mă-ndrept parcă spre lumină, spre soare. Amu io sper să nu fiu vreun Icar…
Deși afară plouă și-i frig, mă bucur. Vă dați seama că vine toamna? De-abia aștept să văd culorile pădurii. Să fac focu-n sobă, să pun ludău la copt, în ler… Să prăjesc castane, să mă cuibăresc în pat… Să alerg prin ploaie, să trag adânc în piept aerul curat… Să ascult pădurea, să-i văd, să-i simt, să-i miros culorile. Apusurile toamnei sunt atât de frumoase!
Toamna-i frumoasă tare. Dacă ne lepădăm de-o haină grea: cea a regretelor văratice. Că nu mai e cald, că nu mai este soare, că-i gata vacanța, că a-nceput școala, etc.
Lăsați melancolia și inimile-albastre deoparte.
Soarele-i acolo unde-i cald, lumină, bucurie, nu doar pe-un cer senin!
Soarele-i și-n noi, în centrul nostru, Manipura, în plexul solar. Să-l încărcăm cu gânduri bune, cu bucuria de-a fi prezenți, de a trăi din plin acum. Lăsați îndoielile și grijile deoparte, acum e un moment propice să ascultăm natura, să ne conectăm la ea. Îmbrățișați copacii, ascultați foșnetul frunzelor, răpăitul ploii… În toate e ceva frumos. Și-o să vedeți cât îi de faină toamna, cât de necesară e!; cât e de bogată, plină de roade și culori.
Știu, vara e gata, dar asta nu înseamnă că soarele a apus și gata, nu mai răsare.
Ba da, răsare, de câte ori vrem, în noi.
Eliberați-vă de griji și îndoieli, de regrete și supărări. Înlocuiți-le cu bucurie, încredere și fiți neînfricați.
Simțiți doar libertatea și strigați, ca Mel:
„Freeeeedom!”
Cu drag și cu iubire,
Aura.
24/09/2019
Aura B. Lupu 
Lasă un răspuns către Poteci de dor Anulează răspunsul