E 9:33 și în casă-s deja 27 de grade. Și asta la parter, unde-i de obicei răcoare bine și după ce am lăsat geamurile deschise de pe la 4.
De trei zile e caniculă. În mod normal, în sufrageria noastră vara e răcoare, dacă am avut 22 de grade a fost mult. Iar acum de trei zile sunt 27 de grade, sus în dormitoare trecând de 30.
E o căldură incredibilă, record pentru Belgia. Credeam c-am doborât recordul la sfârșitul lui iunie, cu 36 de grade, dar uite că azi va fi cea mai călduroasă zi ever din Belgia: 40!!!
Acum 12 ani când am venit din România, de la 44 de grade, și-am ajuns în Hoegaarden la 15, a fost un șoc. Îmbrăcați toți în tricouri și pantaloni scurți, subțiri, băieții tremurau ca niște pui de gostat, io iară, Adi cu Edi se țineau ceva mai bine. Când le-am spus vecinilor, care ne-au așteptat îmbrăcați cu haine de ploaie și pantaloni lungi, de la câte grade venim, li s-a părut incredibil, exclamând: „Onmogelijk! Dat kan toch niet! Da’s niet normaal!”– Imposibil! Nu se poate! Nu-i normal!
Și nu de puține ori, în toiul verii, venind de prin vacanțe, în Zaventem (aeroportul din Brussel) scormoneam prin valize după haine mai groase, zgribulind și clănțănind din dinți la 13-14 grade.
Vedeam cu ciudă cum în toată Europa era doar soare și 27- 30 de grade iar io când mă uitam pe geam și vedeam că toarnă și mai că trebuia să fac focu-n sobă, în mijloc de iulie, mă gândeam: „Cine p…ălaria mea m-a pus să emigrez aici? N-am putut și io, ca majoritatea, să plec prin Spania, Italia?”. Da’ bine, asta ținea doar câteva momente, c-apoi iar eram împăcată și mulțumită de decizia mea.
Eh, am ajuns acum să simt arșița adevărată a verii și-n Belgia. Nici io, nici vecinii mei acum 12 ani, n-am crezut c-o să fie vreodată posibil. Dar uite că e.
Și, fără glumă, e bai. E clar că ceva nu-i în regulă. Încălzirea globală nu-i doar ceva ce auzim la știri și pentru care Green Peace militează iar noi trecem peste, ne gândim că n-are nimic de-a face cu noi, personal, că-i treaba autorităților. Ba-i și treaba noastră. E realitate. Efectele ei le simțim, le vedem și nu mai putem să le negăm. Retragerea și dispariția ghețarilor, topirea calotelor polare, dereglarea anotimpurilor, furtunile teribile, fenomenele meteo extreme etc. se petrec nu doar în locuri îndepărtate ci chiar aici, sub nasul nostru. Și nu mai putem pretinde că nu-i așa. Nu mai putem face ca struțu’. E cazul să facem efectiv ceva.
Cu pași mici și simpli, fiecare dintre noi poate contribui.
Să facem mai multă economie, să schimbăm becurile obișnuite cu cele eco. Da, știu că-s mai scumpe dar pe termen îndelungat, merită! Să reducem căldura iarna în locuințe măcar cu 2-3 grade și să nu mai stăm în mânecă scurtă, mai bine ne îmbrăcăm normal și-avem 20-22 de grade-n casă, nu 25!, consumul de apă caldă la fel; să reciclăm mai mult, să producem cât mai puțin gunoi menajer, să mergem cât mai mult pe jos, cu bicicleta sau cu transportul în comun (urăsc să văd parcările supermarketurilor pline, când pentru o pâine și-un litru de lapte musai să mergem cu mașina, deși stăm imediat după colț!), să plantăm copaci, să oprim dispozitivele electrice – DVD, laptop, televizor, etc. – atunci când nu le folosim.
Pic cu pic se face marea, nu?
Pentru că dacă-n 12 ani s-a schimbat clima atât de dramatic, peste 10, nu știu zău! Și dacă pentru noi nu ne mai pasă, (că mulți zic „ne-am trăit traiu’, ne-am mâncat mălaiu’!”) măcar pentru copiii noștri ar trebui să ne pese.
Cu drag și cu iubire,
25/07/2019
Foto: via Iulia, Picture Of The Day
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu