Sfinx

Azi am avut o zi cu energizare puternică, în Bucegi. La Babele și la Sfinx. Alt vis împlinit.

Tanti Wiki zice despre Sfinx că: „Sfinxul din Munții Bucegi este un megalit antropomorf situat la 2216 m altitudine, în județul Dâmbovița, pe teritoriul administrativ al comunei Moroeni. Originea numelui Sfinxului este datorată asemănării sale cu un cap uman, mai exact cu Sfinxul Egiptean, formarea lui fiind datorată eroziunii eoliene (vântului). Format dintr-un bloc mare de piatră ce a căpătat forma de astăzi într-un timp foarte îndelungat, Sfinxul din Bucegi, aflat pe platoul Bucegi, măsoară 8 metri în înălțime și 12 metri în lățime. Din punct de vedere istoric și chiar mistic, Sfinxul este reprezentarea unei divinități supreme din timpuri pelasge. Aspectul său omenesc este asociat cu o expresie de suveranitate și putere, acest lucru fiind evidențiat prin fața proporționată, buze severe si bărbia voluntară. Pelasgii au fost anteriori grecilor, triburile lor au fost răspândite mai ales în zona Mării Egee.”

Drumeția până acolo a fost provocatoare, nu-i grea dar gâfâitul ușor ne-a readus aminte că-i musai să facem mai mult sport. „Mens Sana in Corpore Sano”, nu? 😉

Aerul tare m-a amețit, suficient cât să fiu „happy” și cu capul în nori – la figurat dar și la propriu 🤪 iar peisajul m-a amuțit, m-a făcut să șoptesc și să admir totul, în liniște. Și tare-aș mai fi vrut să aibă același efect și asupra altor drumeți! Pentru că acolo mi s-a părut complet deplasat să te-apuci să răcnești din vârf de pantă la nevastă-ta rămasă-n urmă: „Da’ greu te mai miști, fă!”, sau să auzi dintr-un rucsac muzică, iar conversațiile să fie purtate pe-un ton prea ridicat, astfel încât toți ceilalți să le audă.

Ciudat mi s-a părut și că din zecile de oameni întâlniți pe drum, doar trei au salutat și alți câțiva au răspuns zâmbetului meu larg afișat. Dar no, poate că energia Sfinxului nu i-a atins chiar pe toți. Însă pe grupul de belgieni din Gent pe care i-am întâlnit (și m-a bucurat întâlnirea asta, nu m-am așteptat să aud flamandă pe platoul Bucegilor) i-a atins energia locului, pentru că mi-au mărturisit că vor să se întoarcă și să mai aducă și alți prieteni din Belgia, le-a plăcut România foarte mult.

Sfinxul l-am găsit – și l-am lăsat – încălecat de tanti și neni care-au ignorat complet afișul: „Nu escaladați!”. Se pare că era pus acolo doar pentru proști ca noi, care chiar l-am luat în seamă. Ca noroc că după un timp scurt de contemplare, n-am mai văzut decât norii, peisajul, oile și Sfinxul. N-am mai auzit decât vântul, păsările, tălăngile și lătrăturile grave ale dulăilor. Și-am simțit în aerul tare de munte, de la 2216 metri altitudine, miros de busuioc. Adi zicea că-i altă plantă, io însă așa l-am simțit, aromă de busuioc zdrobit în palme și inspirat adânc. Suspinat în piept, ca la intrarea-n mănăstire.

A fost destul de frig, 6-7 grade, dar eu ardeam. Palmele-mi erau fierbinți iar când am atins pietrele am simțit clar diferența de temperatură. Abia la coborâre pot spune că mi s-a făcut frig. Nu frig din ăla, de clănțănit dinții și dârdâit, mai mult de-nfiorat și de iuțit pasul.

A fost o drumeție la care-am visat de multă vreme, încă de când am citit că locul e special și emană o energie puternică, pozitivă. De folos ne-a fost, cu siguranță, mai ales la condiția fizică!

Amu cât de tare ne-or durea picioarele pe mâine, om vedea. Și suporta. 😉

De meritat, a meritat. Pentru că mi-am mai împlinit un vis. 😇🙏❤️

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

10/07/2019

Ambele volume din #TrăirileAurei le găsiți aici ⬇⬇⬇

https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu

Mulțumesc!

#citimromânește #srijinimautoriiromâni