Beștie

„Beștie” și „fătuchiță” am fost dintotdeauna. Așa-mi zicea mama, așa-mi ziceau vecinele iar tușa Tină, Dumnezeu s-o ierte și s-o hodinească-n pace, așa mă striga câteodată peste gard. Mă lua în brațe când eram cât un dop și mă ducea la colindat pe la vecini. Maaaare greșeală. 🤪

„Colindiță tuc, dai lacu duc.

Nu da, nu linda. Gata!” și-ntindeam repede mânuțele după „lac” (prescurtarea colăcelului colindat).

„Colindiță pă butuc, dă-mi colacul să mă duc.

Dacă nu mi-i da, nu ți-oi colinda!” (traducerea autorului 🤣) era de fapt colinda, după ce că era cea mai scurtă și mai simplă, io o mai scurtam!

Iar dacă vreo cuscră sfătoasă și binevoitoare făcea greșeala să mă-ntrebe „Ce să-ți mai dea tanti?”,  în loc să răspund și io (ca tăt copilu’ normal!) un măr, o pară, o nucă, etc. răspunsul meu de canibal era „Cane!”, carne adică, de zici că acasă mă omorau cu foamea și n-aveam ce mânca. Ieșeam țanțoșă cu un copan de pui în mână din care mușcam cu-atâta poftă de parcă nu mâncasem de-o săptămână nimic. Biata tușe Tină clătina din cap și-mi zicea:

„Nu te mai duc nicări beștie ce ești, că păste tăt mă faci de mândra minune!”.

Pe beștie o durea-n cot, rânjea știrb și molfăia fericită „canea” căpătată de la tanti.

Bești-am fost, bești-am rămas. 🤪🤣

Ieri seară:

Adi: Aura, nu merem nicări, nu vezi că ești tilavă de-on picior?
Io: Te rooog, dacă nu ies din casă fac clăbuci!
Adi: Biiineee, să nu zîci că nu ți-am zîs! Să nu te-aud că te vaieți că te bat!
Juma’ de ceas după:
Io: Hai să stăm pă bancă.
Adi: Di ce? Te dore? Beștie ce ești că nu m-asculți! No stai că-ți dau io! Treci acas’!
Io: Ba nu!

Cu drag și cu iubire,

beștia. 🤪

10/06/2019