Paste

Ieri am făcut-o lată. Da’ lată de tot! O clipă de neatenție și gata, am pățit-o.

Fierbând io pastele (fără gluten! 😜) pentru sosul ce fierbea la foc mic de vreun ceas, vrând să scot sita din apa clocotită am scăpat-o din mâini înapoi în oală, iar toată apa aia fiartă a sărit pe mine, la bătaie clar! M-a bătut de m-a snopit, recunosc că ea a câștigat că io m-am cam tăvălit pe jos de durere.

Secunde. Parcă eram într-un film și secvența era filmată cu încetinitorul: io sărind în spate încercând să mă apăr, apa împrăștiindu-se peste tot prin bucătărie, senzația de cald prima dată și-apoi de fierbinte, tot mai fierbinte, pe piept, pe burtă, pe coapsa stângă și-apoi arsura puternică de pe picior, jos la gleznă, exact pe încheietură. Mi-am scos rapid șoseta iar când am văzut ce-i sub ea, m-am dus (cred că din instinct) direct la robinetul din curte și-am pus piciorul sub jet de apă rece.

No bravo Aura, ce-ai făcut tută ce ești?! a fost primul gând. Mă ustura și pe coapsă, acolo am pus un prosop ud și l-am tot schimbat, pe burtă și pe piept era ok, pe mână parcă mă mai deranja un pic dar glezna se umfla, se înroșea văzând cu ochii iar pielea se bășica, o parte din arsură fiind deja albicioasă.

Ca noroc că farmacia e la doi pași, l-am strigat pe Vlad și-n 5 minute mi-a adus o cremă, Lamiderm.

Întinzând-o pe arsură la început m-a usturat de-am făcut pe mine de durere (scuze no, dar asta e) însă apoi a fost ok, durerea a cedat și-ncet-încet umflatura s-a retras. Între timp primeam mesajele de la voi și-s convinsă că atâtea gânduri bune au contribuit și ele la asta. Vă mulțumesc din suflet măi oameni buni!

Clar, am făcut bine c-am pus piciorul sub jet de apă iar acum știu că în caz de arsuri (minore, că dacă-s de-alea grave e de mers direct la spital!) albușul, mierea și aloe vera sunt salvatoare.

Și musai ochii larg deschiși iar gândul unde trebuie, nu zburând aiurea pă coclauri când faci mâncare și umbli cu apă clocotind!

Îi mulțumesc îngerașului păzitor că putea să fie și mai rău de-atât, singurul loc afectat rămâne glezna, asta e, n-o să mai alerg o vreme și-o să stau pă curu’ meu! Prea mă dădeam io vitează și bucuroasă că pot iar s-alerg! Eh, cineva mă atenționează că nu-i chiar așa sau că trebuie să fac altceva. 😉 Amu varianta asta-mi place mie cel mai tare, că locul meu nu-i în bucătărie, mestecând în oale și fierbând paste (fără gluten! 😜) ci pe Coasta de Azur, lângă o piscină, cu-n cocktail în mână sorbind leneș dintr-un pai și rânjindu-mă la soare pe toate părțile. Mmm…

Însă, drept să vă zic, au ieșit niște paste… mama mia! clasa I! Să te lingi pe degete, nu alta!

V-am țucat!

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

05/06/2019